dă-mi voie...

dar dă-mi voie onorabilo să-ți surp jugulara cu buldozerul să-ți strâng pelvisul cioburi în pumnul însângerat și

să-l depun la bancorex să-ți violez solemn

intimitatea și bulbul rahidian să-mi rup

ochii și să-i leg de gleznele tale aburite străvezii

să disper metodic călare pe privirea ta spinoasă să-mi

deșir glandele și să tricotez din ele fulare

pentru lupi să-ți iau limfa ostatecă să pun păianjenului

căluș să-ți momesc fărâma de inocență în caleașcă și

s-o-ntind apoi fraudulos peste granița bunului simț să-ntocmesc așa cum pot un cataclism pentru uzul tău personal să-ți descânt sprânceana-nserată să-ți girez giumbușlucurile

să-ți extirp carnea de pe spirit să-ți dezbat bezna-n

colocvii seminarii simpozioane

să-mi cioplesc chipul în chip de fluviu

atât îți cer