poem în patru părți, aparent fără nici o legătură între ele

1.

boașele arhimandritului

umflate de nostalgii lascive

rămân la latitudinea instinctului primar

primarul neagă.

negul de pe boașele umflate

ale arhimandritului se

revoltă bălos, insignifianța lui borțoasă lățindu-se pe dreapta judecată a strungului

și totuși boașele se umflă iremediabil precum

umflatu-s-au în pene gheare și ghimpi

îndelungații menestrei de la curtea de fier

2.

a treia oară m-ai izbit muzo harule inspirație perorație

a treia oară de la a noastră revoluție ca bradu’

trei cucuie șuie ornează organu-mi poeticesc post-revoluționar

excrescențe moi și rozalii au tăbărât

intempestiv pe fața de masă din așa-zisa

bucătărie.

strungar nemernic, zise rabbi, elita nu-i mesianică

clasa nu e muncitoare, oculta nu e mondială, patul nu e conjugal.

s-a dus putinica cu brânză, s-a dus dracu’

borcanu’ cu murături.

au fost eludate, am fost eludați, ați fost eludați și

gurile vă miros a cenușă și a stuf

amară-i legea, coane, mândră corabia !

așa credeam atunci, că din sticle sparte, din mileuri,

din chiuvete ruginite, din contestații și cartofi prăjiți,

îți voi clădi podoabe, îți voi anina de gâtul fin

mândră salbă de hidrocentrale, neiertato !

profanabilo, arghirofilo,concreto,

mi-am vestejit cu bună știință candela

de sub propria-mi icoană, mi-am

dactilografiat decesul la două rânduri, mi-am renegat genunchii, mi-am lustruit părul de pe brațe, știi tu!?

3.

Dar ce să mai vorbim discuții, timpul s-a închegat, și

fiindcă toate trebuiau să poarte un nume,

li s-a spus !

nouă nu ne-a spus nimeni, nouă nu ne-a spus nicăieri,

nouă nu ne-a spus niciodată!

4.

poate n-am fi crezut, poate clădeam altă biserică pe această piatră

poate n-am fi crezut

poate n-am fi...