Poezie
acum când
1 min lectură·
Mediu
acum
când bezna cade-n genunchi asupra
noastră rodind mugurii vulturilor ce ne-or
ciuguli mai apoi ficații cirozați
acum
când răgazul dintre mine și
imaginea ta se transformă-n lame
ace și cioburi crestând
retina
acum
când carotida mi s-a
strâns - ghem în jurul pumnalului -
acum
când singurătatea bântuie buimacă
imense piețe infestate cu
drapele naționale și
sublimăm plictiseala-ntr-o
monstruoasă și fără noimă isterie
colectivă
acum
când arhanghelul zace năuc pe
o masă de ciment sub soarele vesel al
primăverii așteptând duioasa
despicare a toracelui desfacerea
metodică a mațelor
acum
când nu mai pot să beau pe datorie și
doar lupii-mi dau , pe credit, târcoale
acum
ar fi momentul
002450
0