Apocalipsa lui Vasile 10

pe la colțuri ciobite, senzațiile,

vasile, netezind cu palmele-i zgumțuroase visul

dă goldeanu’ al omenirii, sânii fleșcăiți, terminați în coadă de pește,

ai sirenei crescând din

palma onanistă a lu’ vasile

roaită

fazanii de proletari pierzându-și

lanțurile ș-apoi declarându-le

nule, deplasarea spre roșu a clasei de mijloc (midle class) fracturând

sintagma brucaniană, ooo !, ș-ar mai fi suficiente motive de

nedumerire sinucigașă, asta fără să mai ții cont și de vrăbiuțele dinamitate, de

iepurașii autopsiați, de moșcrăciunii fezandați de-a căror tendoane dezgolite-ntind hienele, de floricelele de pe câmpii

distilându-se-n retorte monstruoase...

fiara poate fi gingașă, e, câteodată, dulcică , adie a aurolac, a

prenandez, duios-înțepător, îți demolează, cărămidă cu cărămidă, simțu’

răspunderii, fiara e deseori luminoasă, palpitândă, și are principii

și-ar mai fi atâtea de spus