jazz în sibiu

și bine strunit poemul. Cred că de vină e poetul. Dar nu mai zic decît că\" trenurile noastre au pornit/mânate de câte o jumătate de pianist negru\". Deosebit.

am zis s pentru că e o literă care se curbează, care se onduiește și e feminină...mă gândesc la lebădă și știm noi care e treaba cu jazzul și jassul și care e mai autentic decât altul :)
despre text acum ca să nu intru la offtopic...e timp cu flacără aici și muzică. ce îmi place e că atunci când vorbești de muzică în texte spui automat pasiune (nu dragoste, pasiune pură!) și se simte ritmul muziciii din felul cum tai versurile, din modul în care aranjezi cuvintele; e ca și cum mi-ai povesti mie, cititorul cum se cânta pe acolo :) (dacă muzica se poate povesti)
-Nu mai știu ce artiști au cântat, a fost bine,
îmi amintesc doar tichia și sarafanul africanului,
-Apoi trenurile noastre au pornit scârțâind
mânate fiecare de câte o jumătate de pianist negru
împleticite spre nord și sud să mimeze
o sumă de mici ciocniri locale de rutină,
timpul dracului… - secvența de care zicea și LIM mai sus. e ciocnirea aia cum bine spui dintre ceva frumos care a fost și a trecut repede (de aia ziceam de flacără că aia se consumă rapid) și revenirea fiecăruia în spațiul propriu, iar jumătatea de pianist negru face tot grupajul și încă ceva pe lângă :)

îmi făcea cu ochiul când îți mângâiam coapsa
și împingea încet pianul din hardbop în cool până
mă trezeam și lăsam puținul aer dintre noi să respire - și nu e important cine cânta, contează că se cânta o muzică neagră, aia de-i pasională foarte și locul dintre cei doi se îngustează că așa cere și ritmul :)...fain aici
cârcoteli: deznebunisem nu îmi place, e cumva forțat și faza cu beam vin și iubire trage spre clișeu, le fel și cea cu lipsă de celălalt
hihi, cam atât că ocup toată agonia și nu rămâne și la alții să agonizeze frumos
mai trec,
iulia

s-au strecurat câteva: muzicii și cititorului
apoi am decupat un grupaj și am inserat altul pe la jumatea primului și s-a decalat commul...sper că înțelegi tu cum se continuă pe acolo

LIM, mi-a placut sa scriu aceasta oda a bucuriei, banuiesc ca se simte asta. Pentru mine conteaza mult ca ai citit-o si ca ai apreciat-o.

Iulia, da\' stiu ca ai scris!:) Si nici nu m-ai certat prea rau, deci e de bine...
De ce e fortata aici deznebunirea? E revenirea imediata la acel timp anterior (de dinainte de a fi taiat) dupa aparitia Gretei in gara.
Poate ca asocierea vinului cu iubirea sa fie vreun cliseu... Sfantul Sait sa ne ocroteasca pe toti. Ma mai gandesc la asta, acum spun doar ca in viata reala nu e cliseu.