Renașterea în pictura țărilor de jos. Sau invers.

Cică odată Thomas van Allijmosch, outlaw vestit, dacă n-o fi fost poate vorba despre Gruij ad Ormisse, alt faimos, ori chiar despre mai târziul ter Renthe, și-a proptit armăsarul într-un nuc, sau așa ceva. Anyway, l-a parcat să doarmă în voie mai departe de poteră, el, iar calul gol să-și facă singur plinul cu energie verde. Ce frizieni pitici trebuie să fi fost pe când nu se vedea niciun călăreț prin/din/sub lanul strămoșesc de lalele! Dar fie Manne en Gross, fie Viktor Lipp'an, oricum un headhunter crunt, îi luase urma intuitiv-cognitiv pe canal în jos, pe un mal estetic. Deci l-a prins dezinhibat pe erou și i-a întrerupt prin metode invazive somnul, zilele & calul. Ba nu, calului i-a dat un grolsch, așa că s-au împrietenit, dacă nu cumva mai trăiesc și azi. Iar eu de fapt căutam pe net un referat despre olimpian versus creștin la Rubens, să mi se dea doctoratul, că mă pune ministrul împicturii.