Marius Florin

De ce traiesti? Mi se pare o intrebare pertinenta atata timp cat nu mai am mult de trait; curioasa cand plictisita, ori uitata pe pamant, nu-mi mai fac griji pentru amanunte de acest gen. Auzi tu,

În ziua când m-am născut, tatăl meu, era un necunoscut, ca și-n ziua de astăzi dealtfel, când toți mă-ntreabă de moartea lui eroică. A fost un brav fermier ce-a plantat primii piloni ai

Te nasti pur ca prostia; fara drept de apel, decat atunci cand constientizand ceea ce faci, esti un criminal,ce n-a putut decat sa se omoare pe el insusi din lasitate. Te nasti si cresti in

Un tamp batran, de tanar ce era, incercat de probleme similare cu ale noastre, spunea ca linistirea sufletului se gaseste doar aici, pe pamant, solutia fiind simpla: multumeste-te cu micile

...Chiar traind, ceea ce n-am trait, in adevar, ci doar simtit, in ceea ce am cunoscut tangential, atat cat sa ma desavarseasca ca fiinta umana, deci...probabil umanizandu-ma,daca pot numi ratiune,

Draga amice, iti scriu asa, pentru ca trebuie sa-ti spun ultima-mi patanie ce o avui chiar ieri, cand trebuia sa ajung la casa parintilor mei. Era o zi superba de primavara si mi-am zis ca dupa

…Acum, cand finalul pare aproape, scriu ceea ce nici macar nu stiu. Doar mintea strabate ale mele maini; gandesc si scriu ca fu si timp pentru ganduri marete, pe care nu le mai tin minte. Cred ca am

Respectul ce mi se acorda mi se pare mai mult decat inaltator; e o jignire adusa academic asupra fiintei mele, pe care o vad blasfemica si mult prea tainica; peroratie(si, sau peioratie, daca s-ar

Mi-e iarna neninsă de-o vreme Și toamna neplânsă de-un veac Doar vara e uscată tot timpul Eu râd si plâng primăvara. Prin brațe îmi curg ființe În ochii mei se pierde-a-ta șoaptă Din ureche

Aberatii Aceasta-i lopata cu care-ti sapi groapa, hartia si limba, pamantul, care sub comanda ta a inviat zei, inmuiati in sarea tornadelor echilibrata de dulcele sangelui tau, ce

...Astazi am alergat prin iarba eterna, verde de aici si cativa fluturi mi-au indoit trupul ca sa nu-i ciocnesc de-un alt trup efemer... ...Mi-am ingramadit tot acest verde, in albastrul aparent al

…Cad azi amintiri si se zdrobesc de ce apuca, inlantuite in lacrimile mele, ce altadata ghiceau usor fericit, curcubeul tristei mele fiinte. Se ridica iar ziua de maine; zambesc din ce in ce mai

Privirea mea leneșă învăluie eternul basm fără început, fără finalitate, c-o nostalgică părere de rău a lucrurilor întâi învățate: ura, minciuna, dragostea si frica. Din toate acestea au

Că omul este bun și rău, asta se știe și se accepta, dar prin faptul că nu se suportă pe el însuși se creează un paradox. Înzestrat la modul superlativ, fizic, spiritual și material, va fi prea

…Ramanem in viata cu atat de putine nimicuri, de ma-ntreb daca nu ele sunt cochilia vietii, sursa matriceala concentric inepuizabila… Paradoxul vietii: moartea. Vigoarea unui intelect dotat cu

Cum probabil nici nu mai vreti sa auziti de mine, ceea ce nu m-ar mira, prin simplul fapt ca insistenta mea de a sti ce faceti, si nimic mai mult, v-a lezat vadit in cele mai profunde ascunzisuri

…Cand iei ceva ce crezi ca ti se cuvenea candva, nu faci decat sa fetisizezi acel lucru, sa-l transformi intr-un mic „EU”, ce te pangareste si te urateste, mai rau decat in faza cruntei tale

Loialitatea unui om, sta in demnitatea lui muscata pana la sange de credinta sa, mai mult sau mai putin profana. Daca nu ti-ai inselat niciodata aproapele, inseamna ca esti „Neatinsul” Insusi,

Revelatia! Sunt ceea ce nu mi s-a spus: un glorios sfarsit, un nou nascut; nu-mi apartine viata, nu sunt un intreg fara de-a vrea; nu-mi apartin si nu ma recunosc; Un pic din jumatatea ce a

In fiecare zi, de dimineata, pana seara imi amintesc de mine. Orice secunda este strabatuta de reamintirea fiintei mele. De ce fac asta? Pentru ca altfel as uita tot ceea ce am fost si i-as uita pe

Mi-au trebuit sapte ani sa cresc, alti aproape sapte sa invat cum sa traversez strada si mult mai mult de zece, sa-mi inteleg reactiile atomice, finalizate tragic in mintea unui copil, ce a iubit