Ceva

…Ramanem in viata cu atat de putine nimicuri, de ma-ntreb daca nu ele sunt cochilia vietii, sursa matriceala concentric inepuizabila… Paradoxul vietii: moartea. Vigoarea unui intelect dotat cu sensibilitatea sangeroasa a romanticului este o combinatie trista intre pragmatic si nebunie, care nu duce decat la grotesca prostie a unui destin fara finalitate. Un mort ce a uitat ca e mort. Traind , nu mai simtim nimic, iar iubind uram; de fapt ceea ce facem?! …E normal sa traiesti, sa respiri, restul vine de la sine. Dementa normalitatii schimba dementa individuala, in care nici nu mai cred. Fumoasa mea realitate, moare in nimic si asta-i frumos; viata merge inainte. Imi astept tampa intelepciune; e batranescul firesc al neputintei, cat sa fiu sigur ca cineva o sa-mi schimbe plosca, pe care sa nu mi-o dea la micul dejun.