Marius Florin Cristian

Si inchin un pahar de ceai de Kava pentru dumnealui!

Si vars un pahar de cloracetofenona pentru capitanii din zilele noastre!

Of; ma aflu intr-o zona periculoasa si accesul la internet e limitat.

Am pus mai mult efort sa ofer un raspuns dar mi a blocat pagina.

Voi rezuma aici:

Pentru combinatia mentionata, depinde pe cine intrebi, 50Cent, un purtator de kevlar; un soldat din scena din subtitlu, sau oricine isi asuma riscuri cu pieptul inainte si poarta consecintele nefarii pe fațǎ, si nu pe spate ca un laş ce fuge.

Cat despre bmw si bere, pentru unii e revoltator; in anumite contexte e legal si ok; in mare parte nu prea conteaza; sau conteaza prea mult; depinde in ce sistem esti înlǎnțuit, si cine din acel sistem iți va aplica consecințele positive sau negative.

Multe forme de coertie in aceasta lume, conteaza doar cat de mult reusesc sa te distruga pe tine ca persoana.

Cat despre text pentru atelier, da posibil, oricum nu imi este clar din comentariul dumitale de ce, sau ce actiuni as putea lua pentru a creste calitativ.

Sincer, nu prea consum lirica, si nici literatura non-tehnica; am doar momente de aberatie cand nu pot dormi si folosesc vocabularul meu limitat pentru a exprima sentimente la limita absurdului

M-a amuzat tare; mi se pare ca tot textul este un inuendo la un act sexual spiritual nonconventional; si fix finalul i-a pus dop ce l-a propulsat pe orbita, si m-a facut sa explodez cu un hohot.

“Eu am nevoie de sex, unde este sexul care mi se cuvine?
Da, desigur tu ești o persoanǎ cu dorințe si emoții la fel de importante ca ale mele!
Da, sigur cǎ îți ințeleg oful, dar de ce nu îmi dai sexul care mi se cuvine?” - Silviu Gherman interpreteazǎ “Prea mult pentru voi”

Scuze stimabile autor, eu asta am înțeles cǎ ar fi mesajul, despre forma artisticǎ sau liricǎ nu mǎ pot pronunța. #nooffence #nobully

Pot confirma, chiar au playstation in celulǎ, chiar cu controller wireless cu feedback haptic, pentru o experiențǎ imersivǎ pentru atunci cand dai la buci la monștrii din joc, și când dai la buci la monștrii din dușuri.

E posibil oare sa ignoram aceasta realitate, si sa fim cat de stricti se poate cu cei din jur care o aduc la viata din comoditate?

Din observatia mea, ca sa gandesti si sa produci ceva folositor trebuie sa arzi calorii, si uneori sunt multe multe multe.
Cu totii apreciem efortul care inspira, care vrea sa te faca sa devii mai bun si sa te iubesti mai mult.

Uite cum ai reactiona tu daca vezi un boschetar pisat pe el care nu e in stare sa articuleze un gand coerent?
O reactie normala cred, dezgust, si intrebarea ce naiba e cu acest bolnav de s-a lasat sa ajunga in halul acesta. Foarte slab, nu se respecta absolut deloc.

De ce tiktok si formatul de instagram reels, youtube shorts si ce intoxicatii foloseste lumea e social acceptabil, pe cand betivaneala, drogurile poartă stigma.

Ambele categorii provoaca dependenta, ambele categorii distrug neuronii si disciplina, ambele categorii sunt abuzate si distrug familii si societatea in care traim.

Nu sunt familiar cu procesul de a face lobby in Romania, dar tare mi-as dori sa imi raspunda politicienii la emailuri cand le scriu, si sa le pese nu de cat de usor e sa vinzi bazaconii la tembeli, si sa le pese de sanatatea tembelilor pe care ii reprezinta.


Asta e opinia mea despre poezia dumitale domnule Iancu Tudor, invita la dialog, semnaleaza problema, dar nu e suficient de puternic limbajul raportat la gravitatea subiectului, ci mi se pare ca il face sa para jucaus.

Sunt curios, daca oamenii cu care interactionezi in format fizic ar folosi aceleasi cantitati de opium precum tik tok, are ar fi sentimentul ce ai cauta sa il expui in poezie?

Mi-ar placea foarte mult poezia aceasta specific in lumina celor de mai sus.

Probabil aberez prea mult și vag,
Am să reformulez ce scrisesem data trecută, dar mai direct.

Titlul e nume de persoană,
Eu mă adresez acestei persoane.
Această persoană este neînduplecată și folosesc subtitlul pe post de zahăr sintactic pentru a sugera: încearcă să vezi și perspectiva mea.

În prima strofă realizez problema canalului de comunicare ce s-a deteriorat.
Încerc să îl repar repetând mesajul din următoarele două strofe.

Rima „matematici” cu „dogmatici” mi-a plăcut cel mai mult.
Am rămas fixat pe ea și mi-am construit în cap povestea,
Cum: Eu, mare vrăjitor cercetător, postulez o teoremă.
Nimeni nu are dreptul să o critice, așa că devine dogmă.
Devine dogmă, deoarece eu controlez merindele
Și nu îmi pasă de adevăr, am liniște, pentru că nu îmi place să nu am dreptate.
Dar totuși, ca un lider al gândului, trebuie să postulez teoreme
Pentru a-mi justifica controlul asupra merindelor.

Mi-a plăcut atât de mult încât am rămas blocat pe ea, și prin prisma poveștii de mai sus ce mi s-a conturat în minte am citit restul.

Cred cu tărie că într-un astfel de ciclu, pentru a-ți dezlega pașii,
Fel de fel de lucruri mici ar trebui direcționate,
Ca în timp să fie adunate
Și un aspirator să se contureze din ele,
Ca pe nălucă să o prinzi,
Să o ai în final și să realizezi
Că nu a fost ceea ce îți dorești,
Doar o fascinație, doar o obsesie.

Apoi repetă pașii de mai sus de fiecare dată când pașii îți sunt legați
Și vei deveni de fantasme colecționar.

Viața devine frumoasă când începi să distingi zgomotul de semnal.
Tu devii puternic când începi să ignori zgomotul și să asculți doar semnal.
O viață împlinită nu are zgomot, ci doar semnal.

Nu?
E plin de zgomot in jur,
De mema si minti poluate de dopamina,
Teoria mea de non-doctor e ca daca am electrocuta
De fiecare data cand cineva repeta o tampenie
Nivelul continutului se va modera singur, deoarece
Va fi prmovat doar de cei carora le place sa fie electrocutati.

Scuze pentru lipsa de diacritice, scriu de pe telefon si nu am access la chat-gpt
Sa il rog sa imi puna caciulitele pe i

Imi place,

Cum imi vorbeste mie poezia aceasta:

In prima strofa, saraca inima a facut aritmie, deoarece ploaia e sacadata,
In a doua strofa aflu, ca palmele is fierbinti de ieri de la burnout, dar n-au cui sa se planga.
Deci e posibil ca de la acolo sa fie si problemele la inima.
Strofa trei deja picteaza ca saracul suflet si-a neglijat toate responsabilitatile din viata si a ramas in paragaina, pentru ca s a axat doar pe ce i a cauzat burnout.

Inca o data, imi place poezia simt ca imi vorbeste, si in fiecare strofa imi picteaza inca un simptom, episod sau consecinta a realitatii ce o cunosc eu.

Scuze pentru lipsa diacriticelor, scriu de pe telefon, n am acces la robot sa le puna pentru mine.

Dar nu sunt Pablo,
Titlul este jumătate din ființa mea
Titlul are grai, titlul are atingere
Titlul are suflu, titlul este neînduplecat
Iar subtitlul este o caracteristică ce mi-aș dori
Ca uneori al meu drag titlu să îl aibă

În aceste strofe eu mă adresez titlului
Și slab fiind cer să îmi primească mesajul
Cu compasiune, cu înțelegere, cu drag,
Dar al meu titlu este neînduplecat

Mă bucur să recunosc un alt student ce stăpânește aplicația spațiilor topologice și a geometriei non-euclidiene! Cu cât le aprofundezi mai mult, cu atât mai mult devii uimit despre cât de departe poți ajunge cu varietăți ale acestui text.

Sigur, iată textul cu diacriticele adăugate, fără a modifica conținutul:

Am prins ragaz, și am pus la cap 1+1, și cred că e mai plăcut:

Atunci am văzut clar că urechea nu era a mea
Era a altcuiva,

Mulțumesc pentru interacțiune, m-a ajutat exemplul domnului Caragea, pentru că mi-a dat hrană de procesat, m-a ajutat să articulez în cuvinte emoțiile tragaci care îmi sunt stârnite.

Tragicul este Dumnezeu

Artă ți-am vărsat în pântec
Iar glasul ți-l dirijez în drame
Pentru că sculptez în carne
Dintr-al meu urât descântec
Ce l-a creat bunul Dumnezeu

Ca exemplu, pot împacheta oricât de frumos, urât, vulgar, orice lirică despre uzual sau natural pentru a justifica percepția asupra divinității. Frumosul, idilicul și ideea de a fi totul bine mi se par mâncare de comfort emoțională ce normalizează stilul de viață nesănătos, iar aici mi se pare că asta e mesajul care vrea să fie promovat pe umerii clișeului divinității.

Buna ziua stimabili Papadopol si Caragea,

Apreciez enorm pentru sfat și că v-a atins lirica mea.

Aș dori să înțeleg, ce anume nu vă place la acest vers?
Recunosc, zgârie, nu e la locul lui, varianta propusă de domnul Caragea are lirică, chiar sunt tentat să o folosesc, dar m-am gândit și pentru mine, mi se pare că denaturează mesajul.

Trăim într-o lume a lucrurilor nespuse concret și doar insinuate. Problema este că ne creăm toate constructele logice ce au la fundație aceste lucruri insinuate.
Darul clarității este acela de a înțelege cât de rea și nefondată este această insinuare.

De exemplu, dacă aș spune clar că urechea mea era de fapt a altcuiva, voi articula concret că în gândul meu insinuarea celor din jur se manifestă concret în urechea mea, dar problema este că nimeni niciodată nu a vorbit de urechea mea, ci doar de conceptul de ureche. Nici în gândul meu nu era clar articulat că urechea era a mea, dar datorită acestei insinuări pe care mi-am bazat existența și raționamentul, se comportă de parcă ar fi fost urechea mea. Aici nu este vorba doar de o ureche, ci prin insinuare devine o manipulare subtilă a procesului logic din mintea omului. Când am folosit cuvântul clar, atunci am realizat că, articulând presupusa lacună în înțelegere, nu e urechea mea, nu despre mine e vorba, nu eu sunt centrul universului meu.

Stimate Silvestru, m-a atins mesajul poeziei suficient de mult încât să mă pronunț în dezacord filozofic cu el.

A fi înțelept e doar o stea,
ce se coase pe post de titlu,
vremurile se schimbă și în curând
coasa va cădea, peste capul ce poartă stea.

Să lupți să-ndrepți ce natura îndoaie
nu dă rod și nici rezultatul nu schimbă.
Învață să distrugi inamicul
înainte de a îndrepta.

Orice vorbă repetată
e absurdă fără rezultat.
O mie de vorbe adaptate
o mie de minți vor schimba.

Cu degete în urechi,
Propozițiile devin nearticulate,
la fel ca sufletele slabe
ce cred că blestemele le dau dreptate.

A fi pustnic în exil înseamnă a renunța,
a nu mai avea voință, a nu trăi, ci a exista.
Când cineva își va sufla nasul în lacrima pământului
și pustnicul se va îmbolnăvi, i se va vedea slăbiciunea
prin faptul că nu a fost apt să învețe jocul ce i-a fost oferit
și a decis că e mai confortabil pentru el să trăiască egoist.

Problema mea este cu indolența înrădăcinată, glorificată și normalizată din cultura noastră. Despre poezie, din punct de vedere artistic și stilistic, nu sunt apt să mă pronunț, dar mi-a trezit un sentiment de a respinge activ ideea expusă.