Jurnal
semnale cu ți...
1 min lectură·
Mediu
de-ți muți privirea într-o parte
atunci când vezi ce nu-ți convine
ești înțeleptul din popor,
ori... lupți să-ndrepți
- că-i scris și-n carte -
să meriți
răsplată de-mpăciuitor?
nu-s ochii vinovați
că-s martori timpului prezent
și-ar fi absurd ca cineva
acuze să le-aducă.
de-ți pui degetele în urechi
să nu auzi blesteme și înjurături
e și un semn vădit al suferinței
neadormitei conștiințe.
să te retragi într-o pustie?
într-o colibă să trăiești?
acolo, departe... sus în munți?
doar propriile rugăciuni
să ți le-auzi,
să ți le-asculți?
tu minții tale stavile să-i pui,
să nu admită ocolișuri
și nici măcar alunecări,
de niciun fel,
pe-amăgitoare povârnișuri!
ți-s mâinile încătușate-n rugăciune?
asemeni păsărilor să tot fii:
de hrană niciodată să nu-ți pese
iar apa sigur ți-o va dărui
Pământu-nlăcrimat
de cauze prea greu înțelese
țină-ți Providența năravurile
... numai cele bune!
02992
0
A fi înțelept e doar o stea,
ce se coase pe post de titlu,
vremurile se schimbă și în curând
coasa va cădea, peste capul ce poartă stea.
Să lupți să-ndrepți ce natura îndoaie
nu dă rod și nici rezultatul nu schimbă.
Învață să distrugi inamicul
înainte de a îndrepta.
Orice vorbă repetată
e absurdă fără rezultat.
O mie de vorbe adaptate
o mie de minți vor schimba.
Cu degete în urechi,
Propozițiile devin nearticulate,
la fel ca sufletele slabe
ce cred că blestemele le dau dreptate.
A fi pustnic în exil înseamnă a renunța,
a nu mai avea voință, a nu trăi, ci a exista.
Când cineva își va sufla nasul în lacrima pământului
și pustnicul se va îmbolnăvi, i se va vedea slăbiciunea
prin faptul că nu a fost apt să învețe jocul ce i-a fost oferit
și a decis că e mai confortabil pentru el să trăiască egoist.
Problema mea este cu indolența înrădăcinată, glorificată și normalizată din cultura noastră. Despre poezie, din punct de vedere artistic și stilistic, nu sunt apt să mă pronunț, dar mi-a trezit un sentiment de a respinge activ ideea expusă.