Ziua salvării
Am pieptul încrestat cu gloanțe Și spatele însângerat de bici. Am stomacul găurit de foame Iar scaunul de limbrici. Car semnul prin case moarte Pline de pustiu, La fel ca golul minții mele Ce nu
Omul
Ce voia să zică Pentru a lărgi gâtul vazei în care a rămas blocat Pentru. Că nu a trebuit să zică Nimic, pentru a se afla intrat. Ca un peştişor s-a mulţumit Cu firimiturile picurate Ce-l
Vina e ca vântul
Mi s-a spus că m-am născut cu un picior legat după ureche Iar când am întors capul să îl caut m-am împiedicat De o voce dulce ce mi-a șoptit E bine așa Mai apoi când am crescut, am sufocat o
Cine te-a dresat, de tot neamul a ieșit așa?
De unde mulțumirea aceasta de doar a fi în viață În contextul curent un câine de competiție De frumusețe are mai multă valoare decât a mea stăruință, Vrei să mă mulțumesc cu doar a fi o