Marina Samoila

Felicitari!
Sa te bucuri de o lansare vesela si entuziasta si de o sedere in Timisoara cu soare si prieteni multi in jurul tau.
Cand vei sti cum putem cumpara volumul sa ne dai de stire.
Eu ma inscriu pe lista si regret ca Timisoara nu-i la Bucuresti (am eu motivele mele).
La multa inspiratie si de acum inainte!

Da, Pan. Impresionanta confesiunea ta prin sinceritate si prin tensiunea interioara pe care reuseste sa o transmita cititorului. Esti multi.

Pan ratacind printre oameni,
pe ziduri, urme de timp...

Noi, muritorii, avem nevoie de dovezi pentru a crede in iubire. Si poate ca si pentru sufletele ce au trecut vama cerurilor este la fel, asa s-ar spune dupa randuiala parastaselor si pomenirilor.
Este aceasta prezentare a cartii Herrei, fara indoiala, o dovada de mare iubire si eu cred ca Herra se bucura de darul cuvintelor tale, Adina, dimpreuna cu noi.
Profunda, sensibila, profesionista analiza ta, Adina. Si spune atat cat sa te faca sa doresti sa recitesti versurile Herrei. Am revenit pe pagina ei cu piosenie si simt nevoia sa retranscriu aici un poem:

De-a Nichita

de Felicia Mariana Orban [Herra]
2003-06-12 |


Te plictiseai și ai vrut
să ne jucăm
de-a Nichita.
Așa că am început
să aruncăm în sus orele
una câte una
și să ne trecem degetele
prin coroanele lor albastre
rotunde de păsări,
Am dansat un menuet
printre clopote albe și cactuși,
Apoi am început
să ne numărăm visele
pe degete.
Ploua cu chihlimbar,
Și noi împărțeam trecătorilor
pene de struț…

Si Herra s-a jucat de-a Nichita. Total.
Iar acum se-mpartasesc amandoi din aceeasi lumina.
De ziua poetului, poeta ii citeste versuri celeste.
Amandoi ingeri cu o carte in maini.
Ploua cu chihlimbar la noi pe pamant si copacii sunt grei de flori si de lacrimi.
Dumnezeu sa-i odihneasca si sa ingrijeasca sufletele poetilor!

Mat s-a eliberat din închisoarea spitalului fără ajutorul nostru: de 3 zile a plecat acasa. Fără laptop. Deocamdată.
Eu perseverez în speranța că vom putea să i-l dăruim cât de curând. Am strâns 77% din cât ar trebui. Restul de 23% înseamnă 8 mil.lei.
Fac un apel către cei care pot contribui. Si sumele oricât de mici sunt binevenite.
Dacă nu a putut fi darul nostru de Crăciun poate reușim de Paște.
Aștept mesajele voastre la
marinasamoila@easynet.ro

E asa de delicata poezia ta...
Boare de amintire tranformata in vant naprasnic de dor. Si Ea, cea careia ii este dedicata, e atat de prezenta ca parca ma atinge lumina.

Legat de discutia de pe chat, intrerupta abrupt din motive de guguloaie pe retea, trimite-mi daca vrei adresa ta la marinasamoila@easynet.ro

Nexus, am un mesaj pentru tine si te rog sa-mi trimiti adresa ta la marinasamoila@easynet.ro
Multumesc.

Iti scriu cu inima stransa. Cred ca ai aflat ca incercam sa-i luam lui Mat un laptop. Sederea lui in spital ar putea sa mai dureze luni de zile, iar un calculator ar putea-o face ceva mai usor de suportat. Imi amintesc de apelul tau pentru Ioana de la Iasi. Cred ca au raspuns foarte multi atunci. Esti apreciat pe site asa ca un semn din partea ta are impact mare. Nu crezi ca merita sa pui umarul la \"isparva\" asta, pe care uite, eu ma straduiesc de o luna sa o transform in realitate, dar merge greu.
O dau incolo de mandrie :e pacat de fiecare zi de intarziere.
marinasamoila@easynet.ro

Iti scriu cu inima stransa. M-am tot intrebat daca esti la curent sau nu cu incercarea de a-i lua un laptop lui Mat. S-ar putea sa mai stea in spital inca zile multe si foarte lungi. Imi amintesc de apelul tau pentru Ioana de la Iasi. Cred ca au raspuns foarte multi si pentru ca multi te apreciaza.
Inteleg ca Mat e prietenul tau.
Daca proiectul asta ti se pare ca merita da-mi un semn la marinasamoila@easynet.ro

Impresionant poemul tau. Memorabil, dupa mine:
\"Cineva alearga pe campia memoriei mele,
pana la ziua mai sunt o mie de ani
si pana la mine mai sunt o mie de nopti,
barbatii mei isi pierd mintile, adorm mereu
pe solduri spalate de apele lunii\".
Exista insa un punct din care farmecul se rupe brutal (ultimele 7 versuri mi se par desprinse din context, nu sunt lamuritore fata de rest, nu sunt nici in aceeasi atmosfera-imi par decupate dintr-un alt univers; parca ai obosit de atat de bine spus pana aici)Pentru mine poemul se termina cu locul aparent comun:
\"in fond viata-nseamna si putina moarte\".
Poate gresesc.
Si inca ceva, din lipsa diacriticelor, exista un cuvant care supara \"mania\", sunt sigura ca e vorba de minie (nici eu nu stiu sa pun diacritice la comentariu, scuze, dar cred ca ai inteles.
Da, mai e ceva \"alge si iarba de mare\" - muzica e frumoasa dar pare o \"dublare\" nenecesara (cu parul iarba de mare ?)
Iti scriu toate astea pentru ca mi-a placut dar cred ca merita sa revii asupra unor detalii.

Dragii mei,
Asa cum mi-a scris Sanda Deme, este foarte important ca Mat sa simta in acest dar dragostea si aprecierea noastra pentru el. Si asta se poate daca pana la materializarea acestei dorinte sa pastram discretia. Oricine poate participa e bine-venit. Oricine nu poate participa desi ar dori, face parte tot dintre noi si e la fel, binevenit.

Poezie - fior, cu rasuflarea sufletului pe obraz.
Ma poticnesc putin la strofa a doua (\"intre retine\" mi se pare ca incarca inutil; cand vin pe la noi acei... colindatori, \"printre troiene albastre\", inunda cu siguranta TOT spatiul si tot ce mai putem zari prin lentila sufletului e intr-adevar o mare de \"muguri lichizi\").
Exceptionala strofa din urma si o recitesc cu bucuria lacrimii rotunde, in fine eliberata.
Iti multumesc, Oriana!

Indraznesc si eu sa ma inscriu, in premiera si cu mari emotii. Dar as vrea sa il aduc si pe Micul Print. Stiti doar ce putin loc e pe planeta lui, iar semintele de baobab le putem inchide in pungutele de ceai ale Carturestilor.
Se poate?

Razboiul nostru, cel de fiecare zi si de fiecare gand...
Si omagiu ingeresc celui ce-ar fi putut sa se cheme doar atat: CUVANT
Si sarutarea cu gust de moarte vie, al carui gust nu ma mai uita
Si porosul pamant, niciodata indestulator, mereu cu sangele ierbii in burta...

Ingergri, Ingergri,
alunga ingerii negri

Specie noua, specie rara impreunalocuire, impreunavietuire
\"locuim pe același palier de angoase și scările se năruie
în urma noastră
dintr-un infinit de uși
doar scara de incendiu va fi liberă
cu cele două sensuri ale ei
în sus
și undeva
mai jos de subsol\",
acolo unde se topesc egocentrismele, celulele de nexusi si pani si rostasi si oriani si lapislazuli si mati si antoni si licorni si pescarusi si sirene si cati nenumiti, o cati nenumiti, impreunavietuiesc in iubire. Si in iubire de cuvant

Al cincile anotimp, cel interior...
Nordicii denumesc astfel perioada apasatoare, cu lumina putina si doruri multe, care insoteste iarna ca o umbra apasatoare.
Interesant ca exista mai multe poezii cu acest titlu inscrise pe site (eu stiu cel putin trei) fiecare din ele sugerand o alta definire, o alta stare. A ta e luminoasa si fragila. Dar ideea de lumina este indusa de imaginea pe care i-ai alaturat-o. Am incercat sa \"vad\" versurile independent de imagine si mi-am dat seama ca impresia pe care mi-ar fi creat-o ar fi fost cu siguranta alta. Acel \"prea\", cu sugestia lui de zadarnicie m-ar fi apropiat de un al cincile anotimp in acceptiunea nordicilor, daca imaginea n-ar fi existat.
In fine, am si eu un of cu acest \"al cincilea anotimp\". Anul trecut am pregatit pentru a da la editat un volum de poezie al carui titlu ar fi trebuit sa fie acesta. Lucrurile au avansat greu si intre timp m-am ciocnit in paginile Romaniei Literare de semnalarea aparitiei unui volum de poezii care purta acelasi titlu. Am fost tare necajita si m-am hotarat sa modific titlul volumului meu, care tot in faza de proiect se afla si azi, dar nu din cauza asta. Azi, vazand versurile tale, mi-am reamintit
intensitatea socului pe care, fara rost, l-am resimtit atunci ca pe o tradare. O tradare a cuvintelor!

Impresionanta aceasta poveste a eclipsei. Vibreaza aerul, tremura aripa ingerului, dar de lumina in istorisirea intunecarii prin interpunere. Cum sa-ti multumesc?

Pigeons allways shy
the memories of the Moon
Shadow in thy sky

Magule, ce surpriza minunata! Felicitari!
Ti-am citit toate poemele nu doar Lacerta si mi-au placut mult. Ai putea sa le aduci si la agonia engleza si asa s-ar putea si comenta. Multa inspiratie ... celesta!

Poemul in ansamblu imi place mult. Si atmosfera si si muzica lui. Imi place si insotirea cu imaginea care face mesajul mai intens, intr-un mod fericit. Chiar ma intreb daca tu esti si autoarea imaginii (eu asa simt) si daca versurile au precedat-o sau s-a intamplat invers.
E o exprimare care insa ma nemultumeste si indraznesc sa-ti sugerez sa schimbi in \"piaptana aripile\" (mi-e lung sa explic, dar gestul pieptanatului imi pare mai poetic in relatie cu valul, cu aripa).
Si-apoi finalul, cred ca nu ar suferi fara \"trist\".
Nu trebuie sa ma iei in seama, chiar mi-a placut ce se vede pe fereastra sufletului tau.
Te mai citesc.

Alina, felicitari! Inteleg din cele citite ca a fost minunat. As dori tare mult sa reusesc sa vin la VIRTUALIA 3. Pana atunci insa, spune-mi cum pot avea si eu publicatia cenaclului si volumul lui Filip.
P.S.Scuze pentru intarziere, abia azi am reusit.