al cincilea anotimp

Minunat! si imaginea si poezia.

poemul isi pulseaza sensurile dimpreuna cu imaginea, hranindu-se reciproc, simbiotic(ca mai toate lucrarile tale vizuale). desi aici sunt prezentate separat, legatura dintre ele e foarte puternica. pentru ca astfel mi se dezvaluie ca stelele atipite pe frunze sunt lumini reflectate in boaba ploii, oglindite la randu-le in apa.
al cincilea anotimp,al cincilea element si a cincea esenta. oglindiri paralele cu o infinitate de sugestii si corespondente intre universul marunt si Cosmos.

Al cincile anotimp, cel interior...
Nordicii denumesc astfel perioada apasatoare, cu lumina putina si doruri multe, care insoteste iarna ca o umbra apasatoare.
Interesant ca exista mai multe poezii cu acest titlu inscrise pe site (eu stiu cel putin trei) fiecare din ele sugerand o alta definire, o alta stare. A ta e luminoasa si fragila. Dar ideea de lumina este indusa de imaginea pe care i-ai alaturat-o. Am incercat sa \"vad\" versurile independent de imagine si mi-am dat seama ca impresia pe care mi-ar fi creat-o ar fi fost cu siguranta alta. Acel \"prea\", cu sugestia lui de zadarnicie m-ar fi apropiat de un al cincile anotimp in acceptiunea nordicilor, daca imaginea n-ar fi existat.
In fine, am si eu un of cu acest \"al cincilea anotimp\". Anul trecut am pregatit pentru a da la editat un volum de poezie al carui titlu ar fi trebuit sa fie acesta. Lucrurile au avansat greu si intre timp m-am ciocnit in paginile Romaniei Literare de semnalarea aparitiei unui volum de poezii care purta acelasi titlu. Am fost tare necajita si m-am hotarat sa modific titlul volumului meu, care tot in faza de proiect se afla si azi, dar nu din cauza asta. Azi, vazand versurile tale, mi-am reamintit
intensitatea socului pe care, fara rost, l-am resimtit atunci ca pe o tradare. O tradare a cuvintelor!