Poezie

autoportret alb-negru

1 min lectură·9 noiembrie 2003

Mediu

transpirată și obosită canicula își înfige ancora în nisip seara îi cade grea pe umeri cerșind o bucată de lumină luna stă pecete pe întunericul captiv plutesc în zbor imaginile unor pescăruși ce-și piaptănă penele în alb-negrul nopții legănată pe coaste fisurate de portativ mă opresc să-mi mângâi epavele pe creștet pescarii iși întind năvoadele să prindă furtuna lichefiat și rece autoportretul îmi zâmbește absent din fereastră

078552

Despre aceasta lucrare

Autor: Rada Marin
Tip: Poezie
Cuvinte: 67
Citire: 1 min
Versuri: 19
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Rada Marin. “autoportret alb-negru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rada-marin/poezie/55280/autoportret-alb-negru

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

silvia caloianu✓9 nov. 2003

Cred ca ai \"pictat\" cu expresii patentabile! M-ai impresionat frumos, desi...in alb negru, desi \"lichefiat și rece\" si \"trist\", e bine totusi ca iti \"zambeste\" autoportretul! Nu-i asa ca te intrebi: de unde atata optimism?
Altceva: eu as fi coborat cuvantul \"trist\", in alt rand, amplificandu-i importanta in context astfel si evitand, cat de cat, prin pauza de vers, aceasta nedotita asociere de sunete \"zambesTE TRIST\" :
lichefiat și rece
autoportretul îmi zâmbește
trist
din fereastră

Distincție acordată

Meda Bittermann✓9 nov. 2003

Hmmm... ca sa vezi coincidenta, cand tu scriai poema de fata, eu ma uitam la filmul Waterworld!!!
:O
Ca sa mai zica lumea vorbe cum ca Noesis nu este ce este...
:)
O singura... sugestie: in loc de \"trist\", eu as fi pus \"absent\". Autportretul.

Prietenii stiu de ce.

:D

Laurențiu Orășanu✓9 nov. 2003

Foarte frumos poemul. Minutiozitate de portret de pus in rama, desi pastel in alb si negru.

Mi-au placut:

\"ma opresc
sa-mi mangai epavele pe crestet\"

\"seara ii cade grea pe umeri\"

\"coaste fisurate de portativ\"

Felicitari !

Ghiocel

liviu dascalu✓9 nov. 2003

\"intunericul captiv\" e o expresie surprinzatoare, foarte pregnanta liric.
\"pescarii isi intind navoadele
sa prinda furtuna\" e inutil dramatic intr-un poem despre asteptare, vid existential.
\"plutesc in zbor imaginile unor pescarusi\" - inconsistenta realitatii, e repetata de aceea a eului liric, din ultimul vers.
Imaginea e foarte interesanta; ofera o buna deschidere textului.

Codrina Verdes✓9 nov. 2003

M-am intrebat adesea daca nu cumva intre alb si negru se afla restul culorilor.Din portretul tau, am aflat raspunsul.

Marina Samoila✓10 nov. 2003

Poemul in ansamblu imi place mult. Si atmosfera si si muzica lui. Imi place si insotirea cu imaginea care face mesajul mai intens, intr-un mod fericit. Chiar ma intreb daca tu esti si autoarea imaginii (eu asa simt) si daca versurile au precedat-o sau s-a intamplat invers.
E o exprimare care insa ma nemultumeste si indraznesc sa-ti sugerez sa schimbi in \"piaptana aripile\" (mi-e lung sa explic, dar gestul pieptanatului imi pare mai poetic in relatie cu valul, cu aripa).
Si-apoi finalul, cred ca nu ar suferi fara \"trist\".
Nu trebuie sa ma iei in seama, chiar mi-a placut ce se vede pe fereastra sufletului tau.
Te mai citesc.

Rada Marin✓10 nov. 2003

Multumesc tuturor pentru comentarii.
Am modificat putin finalul, conform sugestiilor. \"Absent\" este exact cuvantul pe care-l simteam, dar care refuza cu incapatanare sa vina. Noroc cu prietenii, stiu ei de ce (multumesc Neisa!). Marina, ma mai gandesc daca schimb sau nu \"penele\".

Fotografia si prelucrarea in Photoshop imi apartin.