amuleta

dupa nopti fierbinti ca focul
cand n-am parasit ograda
azi iar mi-a suras norocul
citind primul ce-a scris rada

desi-s harnic si n-am preget
inainte mi-a fost insa
care-i mai iute la deget
(ma refeream la neisa)

Neisa,
Talvin Singh loveste din nou, de data aceasta ajutat de printul Omar.
Evident, reactia ta nu ma surprinde. Te stiu bantuita de aceleasi imagini si muzici.

Mitica,
multumesc ca esti in preajma. Catrenele tale ma bucura de fiecare data.

o energie delicata permeaza versurile, fumul desertului vibrand imagini amagitoare, o amuleta soptind descantece la urechea unui timp nomad.

bravo

Odata, cand eram mic, a venit scranciobul la noi in cartier si tata repede i-a spus mamei ca merge sa ma dea pe mine cu scranciobul.
- Sa se bucure si el…
- Sigur nu te duci la birt sa te-mbeti cu prietenii pana cazi sub scaune?
Tata a facut o mutra cam jignita, asa ca mama n-a mai spus nimic.
Pe drum eu m-am laudat la toata lumea ca ma duc unde ma duc si o sa fac ce-o sa fac. Si saream si intr-un picior ca nu mai era nimeni ca mine pana s-a enervat tata si mi-a sters o palma dupa ceafa.
- Tata, o sa fie un scranciob mare?
- De unde sa stiu eu, s-a mirat tata, dar ce te intereseaza?
- Fiindca mie imi place sa ma dau intr-unul mare!
- Da cine ti-a spus ca o sa te dai cu scranciobul?
- Pai matale i-ai spus mamei.
- I-am spus ca sa pot pleca de acasa. Ce crezi, ca am bani de scranciobul tau? O sa te joci cu alti copii, pana beau eu o bere si pe urma ne intoarcem.
Cand am ajuns la scranciob, tata mi-a spus sa nu ma pierd pana bea el o bere, ca birtul era chiar acolo.
Asa ca eu am ramas numai cu privitul la copiii care strigau in scranciob de voiosi nevoie mare ce erau. Ce m-as fi dat si eu. Pe urma l-am auzit pe tata ca s-a intalnit cu un prieten de-al lui pe care mama i-a interzis sa-l mai aduca la noi acasa ca era betivan.
- Ce faci, Pavele, hai sa bem o bere!
- De unde bere, ca sunt lefter.
- Dau eu azi, ca am facut un ciubuc gras la serviciu de care nevasta-mea habar n-are.
- Si ma dau si eu pe scranciob, l-am intrebat pe tata de fata cu nenea Pavele, o smecherie care la unii copii prieteni de-ai mei tinea totdeauna.
- Da, a zis tata, uite tine aici! Si mi-a si repezit un picior undeva de-am cazut pe burta intr-o baltoaca mica.
- Ce faci, DoDu-le, m-a strigat un copil pe care-l cunosteam de pe strada noastra, ai cazut din scranciob?
Mie mi-a venit sa plang pe loc, dar mi-a fost rusine, asa ca m-am ascuns in spatele birtului si am plans acolo putin, cam vreo doua ore, pana m-a gasit tata ca venise sa se pise pe pereti.
- Ce-i cu tine aici? Ca te-am cautat peste tot. Din cauza ta iara o sa spuna ma-ta ca am stat prea mult si m-am imbatat. Hai, mars acasa!
Am pornit mars acasa, tata a cazut de cateva ori si si-a spart nasul iar eu l-am pansat cu o frunza de pe marginea unui sant in care tata a si alunecat pana la urma.

Altadata, iara a venit scranciobul, aveam si eu copiii mei deja, ne-am dus cu totii sa-l vedem. Pe copii i-am la invarteala iar eu cu tata ne-am luat cate-o bere.
- Mi-aduc aminte, a spus tata, de-o intamplare, cu tine, cam demult de-atunci.
- Mi-o amintesc si eu, am ras. Buna mai e berea asta.
- Multa vreme ai fost suparat, a continuat tata. Si pe buna dreptate.
- Ei, mi-a trecut. Bea ca se incalzeste.
- Stiu ca ti-a trecut, dar ce pacat ca nu putem da timpul inapoi

Ioane, iti fac cu mana. Se pare ca ma vezi, in sfarsit.

DoDule, daca am da timpul inapoi am face aceleasi greseli. Poate ca un nou inceput ar schimba ceva. Poate nu.

Domnul DoDu abia azi am citit comentariul acesta cand am vrut s-o gasesc pe Rada singura dar am dat de niste urme mari si apasate. Ce rost are sa incercam sa dam timpul inapoi cand el e hotarat s-o tina tot pe-a lui adica mereu inainte? Pentru uni inainteaza cu folos fiindca mi se pare mie ca le face urmele din ce in ce mai mari

De când și-a luat încălțăminte
cu două numere mai mare,
mă tem că-n loc să mă alinte
o să mă calce în picioare.

Prescomante hipertate de grosturi,
Mistornisite că vin delibosturi,
Cu frintușii se-nfrintoșau ca-n brintură
Toncbaru-l sincosolizau pe norbură.

Asta ar insemna, LA MULTI ANI Rada !

Calimer și Ghiocel,
uniți și-n exces de zel

Laurentiu, trebuie sa-mi cer scuze fata de tine. S-a strecurat o greseala in datele mele personale, nu sunt nascuta pe 4 octombrie 1900, asa cum era trecut acolo.
Multumesc oricum de urari, le-am luat in considerare pentru anul viitor.

P.S. Nu vreau sub nici o forma sa-mi apara data de nastere pe site. O sa am mai multa grija data viitoare.

Increderea mea oarba in tehnica a mai primit o lovitura. Am dat click pe numele tau la Aniversari si uite ce a iesit. Dar o idee tot mi-ai dat, asa ca scuzele sunt acceptate.

Acuma despre tehnica si la ce poate duce ea. Faptul ca Radu n-a pus o validare acolo care sa nu-ti permita sa introduci anul de nastere 1900 denota increderea lui in speranta de viata a poetilor romani. Sa nu fiu inteles gresit, nu-l critic (sau nu de data asta), nici misto nu fac. Si compania in care il situez il va onora, sau cel putin asa intentionez. In versiunile mai vechi ale produselor Microsoft (Access, VB, etc), daca foloseai formatul scurt de data (calendaristica), cu anul reprezentat de 2 cifre, daca introduceai orice an (gen \"an de expirare\") pana la 35 (sau pe acolo, cu intentia de 2035 de exemplu) acesta era convertit de Bill Gates si ai sai in 1935. Apropierea anului 2000 le-a dat ocazia sa se corecteze.
Asta despre validari si increderea in tehnica.

Ghiocel
luindu-si urarea inapoi
INA ITLUM AL !