Evadare

Interesante instantenee care par rupte una de alta.
Poezie se deruleaza intre doua secunde pereche, in “iz de floare ce se cerne” , ca o respirare. Cuvintele plutesc nestingerit in poezia ta. “Pe calmul ei” desi tic-tac-urile personale sunt calculate in secunde, totusi ne vorbesti de “secunde pereche/risipindu-le/niciunde”( foarte subtil spus).
Melancolia starnita de versurile “gramofonul toarce o melodie veche “ se amesteca in aceasta palpaire de senzatii fragile si fine. Iar la sfarsit m-ai surprins in mod placut cu aceasta infasurare halucinanta pe un inel de fum, ca “un ultim rotocol”

O evadare cu iz de floare.
“iz de floare /se cerne”, “…respir/ iz de floare”
O poezie deosebita dupa parerea mea. O poezie care nu sugereaza, care nu inspira ci care respira.
Felicitari !
Anca ( Dominique)

Acum incep sa-mi dau seama cu ce arme l-ai vrajit pe Genuneanu, sarmanul...
:D
Iar prima parte poate linistita sa dea de un fel de haiku:

\"iz de floare
se cerne
culoare muta\"

Frumos!