Poezie
Contrazicându-l pe Arhimede
2 min lectură·
Mediu
Toate vapoarele scufundate
Si chiar vapoarele care plutesc
Inalță nivelul apelor mărilor.
Crește oceanul planetar
De la cădrea Atlantidei și
De la vârfurile de picior
Inmuiate de călători
La atâtea țărmuri de mare
Si de la discul soarelui
Rostogolit în ape, la apus.
Azi noapte marea s-a-nălțat
Până la geamul meu, sus,
La casa unde, pe un vârf de munte,
Am poposit spre seară,
Prea istivită de urcuș.
Stăteam la geam încremenită,
Vedeam cățărându-se marea
Incet, pe fiecare trunchi,
Până la glezne, până la genunchi,
Până la subsuori, pân’ la bărbie.
Pereții se surpau sub ape grele,
Biciuiți de slobode plante marine.
In curând aveau să se prăvale și stelele
Si-avea să mă înghită clocotitoare marea
Inundând văzduhul până la geamul meu, sus,
In casa poeților unde am poposit aseară,
Prea istovită de urcuș.
Imi era teamă, dar am rămas
Cu degetele adunate-n rugăciune
Si agățate disperat
De unda zilei care se năștea:
Trezește, Doamne, soarele,
Trimite-l să răsară
Mai repede decât se sting stelele,
Inalță pe-o rază vapoarele scufundate,
Dă aripi de vânt vapoarelor care încă plutesc,
Adună forță și de la alți sori
Să tragi din adânc Atlantidele
Si să le așezi printre nori.
Dar sunt atâtea vârfuri de picior
Care spre mare se grăbesc. Opriți-vă !
Opriți-vă ! Nu vă mai prăbușiți, continente !
Si voi vapoare nu vă mai scufundați !
Călătorilor, nu mai călcați marea !
Altfel aici sus, istoviți de urcuș,
De voi exilați, poeții
Vor dispărea înecați.
Contrazicându-l pe Arhimede
Imbrățișați Pescărușul, zburați !
Citiți ! Recitiți ! Recitați !
095.447
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marina Samoila
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 257
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 50
- Actualizat
Cum sa citezi
Marina Samoila. “Contrazicându-l pe Arhimede.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marina-samoila/poezie/24535/contrazicandu-l-pe-arhimedeComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PBDistincție acordată
Dupa parerea mea este cea mai buna poeziei a zilei, tablou complet, idee exprimata de la capo al fine cu deosebita sensibilitate si incheiata cu morala si indemn. Place!
Am impresia ca ai facut un dezacord in al treilea vers: \"Cresc\"
Am impresia ca ai facut un dezacord in al treilea vers: \"Cresc\"
0
ADce e interesant este ca eu vroiam sa scriu cat de putin imi place.Dar m-am abtinut si chiar ma asteptam sa vina cativa care sa-i dea cu stele...
:)
:)
0
RCBanala si limbaj mediocru.MAi lucreaza.
0
MS
Va multumesc tuturor, si celor care aseaza Atlantidele in nori si celor care pravalesc stelele. Asta e minunat pe acest site, ca ai, aproape in timp real, reactia celor care te citesc.
Pan, ai avut dreptate, am facut cateva modificari la ceea ce scrisesem mai demult si a aparut acel dezacord(de care m-am rusinat).
Andia, iti sunt datoare cu un raspuns, dar as vrea sa ti-l dau pe mail, imi poti da adresa ta?
P.S. Am schimbat putin finalul, in speranta unui mesaj mai clar.
Pan, ai avut dreptate, am facut cateva modificari la ceea ce scrisesem mai demult si a aparut acel dezacord(de care m-am rusinat).
Andia, iti sunt datoare cu un raspuns, dar as vrea sa ti-l dau pe mail, imi poti da adresa ta?
P.S. Am schimbat putin finalul, in speranta unui mesaj mai clar.
0
RHglumeam :)
iti scriu in subsolul acestui text ca sa iti spun ca esti mandra posesoare a nivelului 110, nivel care iti aduce posibilitatea de a acorda voturi textelor din site.
de asemenea, textele tale vor aparea subliniate in lista principala de texte.
mult succes in continuare.
iti scriu in subsolul acestui text ca sa iti spun ca esti mandra posesoare a nivelului 110, nivel care iti aduce posibilitatea de a acorda voturi textelor din site.
de asemenea, textele tale vor aparea subliniate in lista principala de texte.
mult succes in continuare.
0
APPoezia asta imi aduce aminte de Lacustra. Un pic prea stufoasa pe gustul meu.
Senzatie de contopire cu natura, de includere in eternitate pe motiv de inacceptare a alteritatii, chiar incalcand logica. Este un mesaj inspaimantator in ambele ipostaze, dar fiorul rece pe sira spinarii atesta ca aceasta poezie are ceva, te face sa interactionezi.
Daca nu sunt de acord cu mesajul, ca de obicei, as zice, nu inseamna ca nu-mi place. Poate ca sunt un pic masochist.
Atat de masochist, incat il citez acum pe Adrian Paunescu:
\"In disputa universala cu privire la existenta sau inexistenta acestui continent, ca locuitor al Planetei si ca poet roman, afirm cu toata convingerea si cu toata raspunderea: Atlantida a existat, exista si va exista.\"
Sa ne fie de bine.
Senzatie de contopire cu natura, de includere in eternitate pe motiv de inacceptare a alteritatii, chiar incalcand logica. Este un mesaj inspaimantator in ambele ipostaze, dar fiorul rece pe sira spinarii atesta ca aceasta poezie are ceva, te face sa interactionezi.
Daca nu sunt de acord cu mesajul, ca de obicei, as zice, nu inseamna ca nu-mi place. Poate ca sunt un pic masochist.
Atat de masochist, incat il citez acum pe Adrian Paunescu:
\"In disputa universala cu privire la existenta sau inexistenta acestui continent, ca locuitor al Planetei si ca poet roman, afirm cu toata convingerea si cu toata raspunderea: Atlantida a existat, exista si va exista.\"
Sa ne fie de bine.
0
nu am timpul pentru prea multe comentarii, strofa centrala e exceptionala, urcusul marii, invazia -o imagine rara-suprematia ei si in final acceptarea, resemnarea - \"si avea sa ma-nghita clocotitoare marea\".
Ultimele doua versuri, numai pentru ele si meriti o stea. \"In curand vor incepe sa se pravale...\"