MNMarina Nicolaev
Verificat@marina-nicolaev
Romania http://www.omnigraphies.com/
„Oublier le Mal, c'est céder à sa tentation (Jankélévitch)”
CV: http://www.omnigraphies.com/modules/news/article.php?storyid=61
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Succes!
Există un site unde sunt expuse creațiile dumneavoastră?
Există un site unde sunt expuse creațiile dumneavoastră?
Pe textul:
„Regulamentul concursului de pictură realizată ad-hoc, Ediția a IV - a" de Marina Nicolaev
0 suflu
ContextNorman Manea spunea într-un interviu: „De cîte ori va fi nevoie, voi spune: sînt scriitor român“. Și nu uită niciodată, oriunde s-ar afla, să precizeze
\"Limba română este patria mea\" .
Iată ceea ce ar trebui să spunem fiecare dintre noi din orice colț de lume, chiar dacă „Infinitul exil răspunde și unei fantastice libertăți față de formele fixe, față de sedentarismul existenței“.
Norman Manea este încununat cu laurii celei mai înalte distincții franceze, Legiune de Onoare, cu titlul de Commandeur de l\'Ordre des Arts et des Lettres
care, trebuie să vă precizez, se conferă unei personalități în viață.
Norman Manea este un scriitor român care merită Premiul Nobel.
\"Limba română este patria mea\" .
Iată ceea ce ar trebui să spunem fiecare dintre noi din orice colț de lume, chiar dacă „Infinitul exil răspunde și unei fantastice libertăți față de formele fixe, față de sedentarismul existenței“.
Norman Manea este încununat cu laurii celei mai înalte distincții franceze, Legiune de Onoare, cu titlul de Commandeur de l\'Ordre des Arts et des Lettres
care, trebuie să vă precizez, se conferă unei personalități în viață.
Norman Manea este un scriitor român care merită Premiul Nobel.
Pe textul:
„Norman Manea a primit prestigioasa distincție franceză Ordre des Arts et des Lettres cu titlul de Commandeur" de Marina Nicolaev
0 suflu
ContextSunt anumite pasaje care filtrate, pot avea o concentrație poetică interesantă precum
\"sã faci poezie pe marginea prãpastiei ca și cum
orice cãdere în gol ar repeta la nesfârșit...
aceeași mireasmã de insomnie nevroticã
ce ți se cuibãrește sub piele\"
Câteodată Poezia este ca un balon cu hidrogen cu un balast care, din când în când, trebuie aruncat peste bord.
Un text ce-și păstrează pe alocuri, balastul...
\"sã faci poezie pe marginea prãpastiei ca și cum
orice cãdere în gol ar repeta la nesfârșit...
aceeași mireasmã de insomnie nevroticã
ce ți se cuibãrește sub piele\"
Câteodată Poezia este ca un balon cu hidrogen cu un balast care, din când în când, trebuie aruncat peste bord.
Un text ce-și păstrează pe alocuri, balastul...
Pe textul:
„mamiferul negru adulmecă tristețea" de lucaci sorin
0 suflu
ContextAm o nedumerire privind similitudinea textului de aici cu cel de pe http://lupanu.blogspot.com/.
Pe textul:
„Considerații morale privind sinuciderea și moartea voluntară" de BILBA DANIEL
0 suflu
ContextEste un mare eveniment pentru cultura românească!
Felicitări lui Norman Manea, oriunde s-ar afla!
Felicitări lui Norman Manea, oriunde s-ar afla!
Pe textul:
„Norman Manea a primit prestigioasa distincție franceză Ordre des Arts et des Lettres cu titlul de Commandeur" de Marina Nicolaev
0 suflu
Context...Dar tot acest poem este o doar interfață.
Acest poem nu trebuie privit doar ca un simplu poem de dragoste. Este o declarație de apartenență spirituală.
Profunzimile textului sunt în alt registru, pe care, da, Silvia Caloianu, unii dintre noi l-am putea intui: această nevoie vitală de Nichita în contextul arealului geografic (și politic...) al autoarei, pretextele folosite: visul-coșmar, cei doi iubiți dansând fără a mai respira \"niciunul dintre noi nu părea să respire\", nevoia de protecție, o altfel de protecție, subtil spusă, nevoia de Poezie - această \"haină de ploaie\" a celor de departe, un dans narcotic, hipnotic, ca un ritual al celor care deși se mai vor în viață, sunt deja pierduți...dansăm nevăzuți narcotango / și nu mai știm ...ce nu mai știm? Nici ei, nici noi, nici voi?
Argentina plânge, de acord, dar Basarabia...?
Toate aceste inserții în/dinspre textele lui Nichita nu sunt absolut deloc întâmplătoare, această sete și foame de Nichita în pasajele poemului, într-un colaj conștient, de mare subtilitate, tot acest dans cu efect halucinant căruia nu-i putem niciodată rezista...
Tonul întregului poem este tragic, ca la sfârșit de lume.
Poemul Silviei Caloianu îmi amintește de Gabriela Szabó alergând cu tricolorul pe umeri pe stadion atunci când a câștigat la Jocurile olimpice din 2000.
Silvia Caloianu dansează hipnotic, la nesfârșit, cu poemul de suflet al poeziei românești, și mai ales, Nichita, nu întâmplător Nichita...
În fața acestui tricolor din inima Silviei Caloianu, mă înclin.
Acest poem nu trebuie privit doar ca un simplu poem de dragoste. Este o declarație de apartenență spirituală.
Profunzimile textului sunt în alt registru, pe care, da, Silvia Caloianu, unii dintre noi l-am putea intui: această nevoie vitală de Nichita în contextul arealului geografic (și politic...) al autoarei, pretextele folosite: visul-coșmar, cei doi iubiți dansând fără a mai respira \"niciunul dintre noi nu părea să respire\", nevoia de protecție, o altfel de protecție, subtil spusă, nevoia de Poezie - această \"haină de ploaie\" a celor de departe, un dans narcotic, hipnotic, ca un ritual al celor care deși se mai vor în viață, sunt deja pierduți...dansăm nevăzuți narcotango / și nu mai știm ...ce nu mai știm? Nici ei, nici noi, nici voi?
Argentina plânge, de acord, dar Basarabia...?
Toate aceste inserții în/dinspre textele lui Nichita nu sunt absolut deloc întâmplătoare, această sete și foame de Nichita în pasajele poemului, într-un colaj conștient, de mare subtilitate, tot acest dans cu efect halucinant căruia nu-i putem niciodată rezista...
Tonul întregului poem este tragic, ca la sfârșit de lume.
Poemul Silviei Caloianu îmi amintește de Gabriela Szabó alergând cu tricolorul pe umeri pe stadion atunci când a câștigat la Jocurile olimpice din 2000.
Silvia Caloianu dansează hipnotic, la nesfârșit, cu poemul de suflet al poeziei românești, și mai ales, Nichita, nu întâmplător Nichita...
În fața acestui tricolor din inima Silviei Caloianu, mă înclin.
Pe textul:
„narcotango (I)" de silvia caloianu
0 suflu
ContextE interesantă inserția muzicală, de-altfel dă o notă nostalgică, iremediabilă. Și dacă totul, decorul, iubirea, visul, inclusiv tangoul argentinian, gravitează oniric în jurul lui Nichita, vom îmbrăca această haină de ploaie singurătate și spaimă (aluviune, potop etc) nu doar pentru că \"irezistibil plouă dragul meu argentina plânge\" ... O idee...
P.S. oops! cultura unora se oprește la Paula Seling...
P.S. oops! cultura unora se oprește la Paula Seling...
Pe textul:
„narcotango (I)" de silvia caloianu
0 suflu
ContextFelicitări pentru eseul dedicat creației scriitorului George Geacăr, de care mulți își amintesc de la cenaclul \"Numele Poetului\" fondat de Cezar Ivănescu în anii 80!
Pe textul:
„Minimalismul ca intenție (George Geacăr)" de Tudor Cristea
0 suflu
ContextFelicitări pentru eseul dedicat creației scritorului George Geacăr, de care mulți își amintesc de la cenaclul \"Numele Poetului\" fondat de Cezar Ivănescu în anii 80!
Și pentru că sunt amintite volumele sale, iată-le, pentru cei care nu nu le cunosc:
![\"Photobucket\"](\"http://i20.photobucket.com/albums/b223/Marina_Nicolaev/gg1.jpg\")
![\"Photobucket\"](\"http://i20.photobucket.com/albums/b223/Marina_Nicolaev/gg3.jpg\")
![\"Photobucket\"](\"http://i20.photobucket.com/albums/b223/Marina_Nicolaev/gg4.jpg\")
Și pentru că sunt amintite volumele sale, iată-le, pentru cei care nu nu le cunosc:
![\"Photobucket\"](\"http://s20.photobucket.com/albums/b223/Marina_Nicolaev/?action=view¤t=gg1.jpg\")
![\"Photobucket\"](\"http://s20.photobucket.com/albums/b223/Marina_Nicolaev/?action=view¤t=gg3.jpg\")
![\"Photobucket\"](\"http://s20.photobucket.com/albums/b223/Marina_Nicolaev/?action=view¤t=gg4.jpg\")
Pe textul:
„Minimalismul ca intenție (George Geacăr)" de Tudor Cristea
0 suflu
Context\"Dictatura auctorială. Eseu despre proza experimentală a lui Mircea Nedelciu\" devine operă de referință.
O găsim deja aprofundată în teze de doctorat (Spre exemplu, în \"Mircea Nedelciu.Monografie\" a doctorandei Tofan Onirica-Liliana: http://wwww.ugal.ro/doc/Rezumat_teza_Tofan_Onorica_Liliana.pdf?PHPSESSID=76b1b4f4aa991792fcca2b992acd0e11
Încă o dată, bravo Ioana Geacăr!
O găsim deja aprofundată în teze de doctorat (Spre exemplu, în \"Mircea Nedelciu.Monografie\" a doctorandei Tofan Onirica-Liliana: http://wwww.ugal.ro/doc/Rezumat_teza_Tofan_Onorica_Liliana.pdf?PHPSESSID=76b1b4f4aa991792fcca2b992acd0e11
Încă o dată, bravo Ioana Geacăr!
Pe textul:
„«Dictatura auctorială» și natura «experimentatoare» a lui Mircea Nedelciu" de Nache Mamier Angela
0 suflu
ContextUn poem pe care îl compar cu nostalgia stilistică a ceea ce germanii numeau Jugendstil sau Tiffany în SUA, sau simplu, acel Art nouveau din Franța sfârșitului de secol al XIX-lea.
Și pe undeva, iată, autoarea, cea care excelează de la cronici elaborate, de substanță, la poeme militante sau poeme filosofice de o altă factură, amplificând temele fundamentale cu un repertoriu propriu într-o metamorfoză continuă, vie, radicală.
Și totuși ca și Hector Guimard, cel care nu a lăsat niciun discipol în urma sa, în ciuda accentului major personalizat transmis arhitecturii secolului său într-o superbă și perpetuă regenerare ideatic-artistică, și Angelei Nache Mamier i se poate \"reproșa\" exuberanța unui registru sentimental tot atât de înalt și surprinzător, acolo unde dragostea devine un canon tragic între viață și moarte: \"îmi ating rănile stinse încet/mă încumet să le și recunosc/privind la viață\", pentru că pur și simplu \"viața heruvimilor e-o privighetoare trufașă/un carnaval și o mască mistuind în trup\".
Tinerețea versurilor Angelei Nache Mamier au prospețimea arabescurilor tipice unui stil pe care îl admirăm necondiționat.
Chiar dacă pentru cei mai mulți \"graba de a fi\" flacără mistuie uneori sublimul din noi prin pulberea de stele...
Și pe undeva, iată, autoarea, cea care excelează de la cronici elaborate, de substanță, la poeme militante sau poeme filosofice de o altă factură, amplificând temele fundamentale cu un repertoriu propriu într-o metamorfoză continuă, vie, radicală.
Și totuși ca și Hector Guimard, cel care nu a lăsat niciun discipol în urma sa, în ciuda accentului major personalizat transmis arhitecturii secolului său într-o superbă și perpetuă regenerare ideatic-artistică, și Angelei Nache Mamier i se poate \"reproșa\" exuberanța unui registru sentimental tot atât de înalt și surprinzător, acolo unde dragostea devine un canon tragic între viață și moarte: \"îmi ating rănile stinse încet/mă încumet să le și recunosc/privind la viață\", pentru că pur și simplu \"viața heruvimilor e-o privighetoare trufașă/un carnaval și o mască mistuind în trup\".
Tinerețea versurilor Angelei Nache Mamier au prospețimea arabescurilor tipice unui stil pe care îl admirăm necondiționat.
Chiar dacă pentru cei mai mulți \"graba de a fi\" flacără mistuie uneori sublimul din noi prin pulberea de stele...
Pe textul:
„graba de-a fi" de Nache Mamier Angela
0 suflu
ContextDa! are o alta rezonanta, o sincopa stranie, viscerala impotriva propriilor curse, capcane, ard altfel zborurile indoliate, profunde.
Pe textul:
„Am fost pasăre" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextIdeea are substanță, e superbă într-o lume nenăscută pe dinăuntru în care încep să cunosc exilul cuvintelor și dimensiunile zborului \"și atunci nu mai vorbeam cîteva zile/doar priveam soarele pînă ce ochii îmi deveneau albaștri/și luminau noaptea.\" e copleșitoare această incursiune spre INTERIOR.
Finalul are însă o reverberație neprogramată, ar trebui reformulat stilistic, poate din cauza repetiției.
Rețin primele trei versuri ca pe o promisiune în această lume promisă altor păsări.
Finalul are însă o reverberație neprogramată, ar trebui reformulat stilistic, poate din cauza repetiției.
Rețin primele trei versuri ca pe o promisiune în această lume promisă altor păsări.
Pe textul:
„Am fost pasăre" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextMai doresc să subliniez acea prietenie specială a pictorului Ion Dumitriu și Mircea Nedelciu. Ion Dumitriu avea un atelier impecabil de un bun gust și o ordine rar-întâlnite, de-altfel fiind renumit pentru spiritul său pedagogic la liceul de arte plastice \"Nicolae Tonitza\" unde era profesor.
In atelierul lui Ion Dumitriu se consuma numai ceai cu o ceremonie specială. După care urma colecția sa de chei, o ladă veche, plină de chei din toate colțurile lumii, o altă ceremonie fantastică.
Mircea Nedelciu era de fiecare dată încântat de povestea cheilor și o asculta cu evlavie. Niciodată nu m-au fascinat povestea unor chei ca în acea perioadă, din nefericire pierdută.
In atelierul lui Ion Dumitriu se consuma numai ceai cu o ceremonie specială. După care urma colecția sa de chei, o ladă veche, plină de chei din toate colțurile lumii, o altă ceremonie fantastică.
Mircea Nedelciu era de fiecare dată încântat de povestea cheilor și o asculta cu evlavie. Niciodată nu m-au fascinat povestea unor chei ca în acea perioadă, din nefericire pierdută.
Pe textul:
„«Dictatura auctorială» și natura «experimentatoare» a lui Mircea Nedelciu" de Nache Mamier Angela
0 suflu
ContextPrin acest eseu, Angela Nache Mamier a reușit, de-o manieră concentrată, să capteze atenția spre conținutul unei cărți care nu ar trebui să lipsească din volumele propuse a fi aprofundate în această vară.
În timpul studenției, Mircea Nedelciu avea în cenaclul lui Ovid Crohmălniceanu un loc aparte, și ceea ce fascina, era un echilibru interior creativ de invidiat, total diferit de exuberantul de atunci Florin Iaru (\"Înnebunesc și-mi pare rău\"-1990) sau de tăcutul Mircea Cărtărescu (\"Visul\"-1989). Avea o stranie și tragică maturitate în toate acțiunile sale literare de atunci și știu cât m-a impresionat una din primele sale cărți \"Amendament la instinctul proprietății\" - 1983. Mai târziu ne-am reîntâlnit în atelierul prietenului său regretatul pictor Ion Dumitriu (și el plecat prea devreme dintre noi). Era captivant în conversație, de o rară discreție și modestie.
A deschide porțile operei lui Mircea Nedelciu este un act de responsabilitate pe care Ioana Geacăr îl asumă în totalitate, necondiționat, cu profesionalism, în instanța istoriei literare. Bravo, Ioana Geacăr!
În timpul studenției, Mircea Nedelciu avea în cenaclul lui Ovid Crohmălniceanu un loc aparte, și ceea ce fascina, era un echilibru interior creativ de invidiat, total diferit de exuberantul de atunci Florin Iaru (\"Înnebunesc și-mi pare rău\"-1990) sau de tăcutul Mircea Cărtărescu (\"Visul\"-1989). Avea o stranie și tragică maturitate în toate acțiunile sale literare de atunci și știu cât m-a impresionat una din primele sale cărți \"Amendament la instinctul proprietății\" - 1983. Mai târziu ne-am reîntâlnit în atelierul prietenului său regretatul pictor Ion Dumitriu (și el plecat prea devreme dintre noi). Era captivant în conversație, de o rară discreție și modestie.
A deschide porțile operei lui Mircea Nedelciu este un act de responsabilitate pe care Ioana Geacăr îl asumă în totalitate, necondiționat, cu profesionalism, în instanța istoriei literare. Bravo, Ioana Geacăr!
Pe textul:
„«Dictatura auctorială» și natura «experimentatoare» a lui Mircea Nedelciu" de Nache Mamier Angela
0 suflu
ContextDuminicile au mereu miros de gutui si tamaie, se desprind din noi cu evlavia unor fluturi reintorsi in crisalida si nimic nu mai coloreaza spatiile goale din puzzle-ul nostalgiei in doi: \"Am lăsat ușa deschisă/dar nu ca să vii\"
Un teritoriu nostalgic aparte, de ceea ce numim «Entre Deux», in care spatiile nenumite se intrepatrund, zilele saptamanii devenind brusc bidimensionale, pliate, intr-o singura amiaza a unei singure duminici, o alta cvasiperspectiva atemporala.
E un poem pe care as prefera sa il aud recitat in Studiolo din Villa Medici, in sala intalnirilor secrete a Cardinalului Ferdinand de Medici, asa-numita « la chambre des oiseaux » de curand restaurata.
Pentru ca \"stii tu Francesca, exista deja locuri menite să mă învețe uitarea\" spune de-o alta maniera, cu discretia cuvenita, Poetul.
Un teritoriu nostalgic aparte, de ceea ce numim «Entre Deux», in care spatiile nenumite se intrepatrund, zilele saptamanii devenind brusc bidimensionale, pliate, intr-o singura amiaza a unei singure duminici, o alta cvasiperspectiva atemporala.
E un poem pe care as prefera sa il aud recitat in Studiolo din Villa Medici, in sala intalnirilor secrete a Cardinalului Ferdinand de Medici, asa-numita « la chambre des oiseaux » de curand restaurata.
Pentru ca \"stii tu Francesca, exista deja locuri menite să mă învețe uitarea\" spune de-o alta maniera, cu discretia cuvenita, Poetul.
Pe textul:
„Scrisoare despre amiaza duminicii" de Călin Sămărghițan
0 suflu
ContextBurschi este un desenator de exceptie, nemuritor, care continua dupa cum vezi, sa publice si acum desene pentru copiii pe care ii iubeste atat de mult!
(Un suflet mare acompaniat cu discretia-i caracteristica de sotia sa, pe care am vazut-o nu o data in sedintele cenaclului Martienilor.)
Chiar daca Burschi are 120 de carti ilustrate, in schimb desenele din revistele (ne)mentionate sunt cu miile!
Cine are carti sau reviste vechi in care a publicat Burschi este rugat sa imi trimita imagini scanate pe omnigraphies@gmail.com in vederea completarii site-ului sau personal.
Multumesc anticipat!
Multumesc, Angela!
(Un suflet mare acompaniat cu discretia-i caracteristica de sotia sa, pe care am vazut-o nu o data in sedintele cenaclului Martienilor.)
Chiar daca Burschi are 120 de carti ilustrate, in schimb desenele din revistele (ne)mentionate sunt cu miile!
Cine are carti sau reviste vechi in care a publicat Burschi este rugat sa imi trimita imagini scanate pe omnigraphies@gmail.com in vederea completarii site-ului sau personal.
Multumesc anticipat!
Multumesc, Angela!
Pe textul:
„Galia Gruder și Burschi Gruder - «Aventurile cârligului de rufe Uf»" de Marina Nicolaev
Recomandat0 suflu
ContextUn poem altfel decat celelalte, purtand ecourile unei istorii abia scrise intr-un oras pe care multi nu au ajuns sa-l vada, nu au cum sa il cunoasca, sa il respire \"tu nu ai văzut niciodată orașul ăsta cu mine\" (din pacate, nu), altii nu se pot dezlega niciodata, pentru ca pur si simplu, a pleca, a te indeparta din inima lui, mare precum statuia lui Stefan cel Mare si Sfant, inseamna a muri in tine cate putin:
\"pur și simplu mi-a intrat în ochi arcul de triumf
cu tot cu ceas
și nu mai văd soborul și clopotnița de după
nu mai văd
nu văd\"
Deosebit.
\"pur și simplu mi-a intrat în ochi arcul de triumf
cu tot cu ceas
și nu mai văd soborul și clopotnița de după
nu mai văd
nu văd\"
Deosebit.
Pe textul:
„relatare din pman" de silvia caloianu
0 suflu
ContextNiciodata umarul pe care plangi nu este al tau si nici celelalte chipuri nu vin sa ne intregeasca lacrimile, si nici distantele vatuite intre Cer si Suflet, acolo unde numai \"gesturile tale sunt lente ca un chip dincolo de marginea mulțimii\" purtand sentimentul de culpabilitate, inertia suferintei in care ne imbracam metodic la nesfarsit, cu aceeasi incrancenare.
Luna plina intinereste noaptea de fiecare data pe propria ta perna, bucura-te inca de zilele muririi noastre.
Ultimele trei versuri, superbe.
Luna plina intinereste noaptea de fiecare data pe propria ta perna, bucura-te inca de zilele muririi noastre.
Ultimele trei versuri, superbe.
Pe textul:
„umărul pe care plângi nu e niciodată al tău" de paul blaj
0 suflu
ContextFinalul poemului are o stralucire aparte metaforic vorbind, ca un diamant iluminand padurile grimelor, intr-o pace inevitabila a sinelui umbrit in propria sa oglinda:
\"zic vouă:
cea mai curată petală tot dorul meu
scuturând crengi de nisip amintiri
ca și cum închizându-vă ochii
să mă stăpânesc, v-am umbrit...\"
Superb!
\"zic vouă:
cea mai curată petală tot dorul meu
scuturând crengi de nisip amintiri
ca și cum închizându-vă ochii
să mă stăpânesc, v-am umbrit...\"
Superb!
Pe textul:
„scuturând crengi de nisip" de Nache Mamier Angela
0 suflu
Context