Marina Nicolaev

Felicitari, Marlena Braester!
Profesionalismul tau este incontestabil.
Abia astept sa citesc.

Inca vie cupa de cucuta a adevaratei poezii!
"Mi se spune zaheu de pe vremea când
cățărat în oameni ca-ntr-un sicomor
așteptam o femeie care să-mi spună
Emile coboară degrabă (...)"
Bravo!

Adrian Munteanu e un Poet care excelează în compoziție așa cum Rembrandt conferea luminii toate valențele lirice în discursul baroc al vremii. Și dacă am extinde acest concept, vom găsi la Adrian Munteanu un joc perfect conștient al clar-obscurului metaforelor care, ca și Rembrandt, \"și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa (...)\" în volumele sale de POEZIE.
Patria Poeților este însăși Sufletul lor. Dacă veți citi versurile unui Poet ca Adrian Munteanu, veți înțelege cât de frumoasă, pură și autentică e Patria lui!
LA MULȚI ANI, Angela Nache Mamier!
LA MULȚI ANI, Adrian Munteanu!

Când vorbim de arhitectura românească, o identificăm cu arhitectura populară de pe întreg teritoriul României pornind de la culele oltenești până la casele din Maramureș.
Arhitectura neoromânească este un cumul de elemente specifice arhitecturale din arhitectura cultă veche (secolele XVII-XVIII) + arhitectura populară, ce au fost interpretate într-o altă scară, apropiată arhitecturii religioase sau a celei brâncovenești.

Tradiția arhitecturală populară este redescoperită practic de arhitecții și inginerii școliți în acele timpuri în Europa, așa cum a fost Ion Mincu, de altfel primul diplomat român de la Ecole des Beaux Arts din Paris.

Alături de arhitectul Ion Mincu, mai sunt cunoscuți și Grigore Cerchez sau Nicolae Ghica Budești (autorul clădirii actualului muzeu al Țăranului Român), Petre Antonescu, de exemplu.

Ca exemple de clădiri în stil neoromânesc: Universitatea de Arhitectură \"Ion Mincu\" (Școala Superioară de Arhitectură, cum se numea înainte, construită de Grigore Cerchez) din București (aripa veche), actuala Primărie a Capitalei, Bufetul de la Șosea, Școala Centrală de Fete, casa Vernescu etc.

Unul din poemele Poetei Dana Banu, această pasăre cântătoare de pribegii și înstrăinare care bate în poarta lumii \"cu pumnii cu picioarele cu strigătul\" până când veni-vor înapoi pentru că desigur \"există oameni cu gura amară/există oameni care trec în convoaie spre lună\" într-o lume unde da, sigur știm, Viața ca și \"poemul se scrie cu sânge spun unii\"...
Treptat \"pulberea drumului cu grijă ne va îmbătrâni cu multă răbdare\" dar \"să nu te apropii de sufletul meu când sunt plecat\"...
Ne vom apropia înfrigurați de atâtea alte drumuri, de cântecul unei Poete a depărtărilor: Dana Banu.

Sper din tot sufletul -pentru că MERIȚI-, să văd într-o zi o carte bibliofilă ilustrată cu gravuri înt-un mare Salon internațional de carte, la loc de cinste, semnată Dana Banu.

(...și încă sper să am un volum de-al tău...)

SÃRBÃTORI FERICITE oriunde te-ai afla!

Preluăm aceste nominalizări pentru a o felicita și noi, alături de toți prietenii noștri români, cu sinceră bucurie, pe SILVIA CALOIANU, cu volumul său NARCOTANGO:

Nominalizări la Premiile Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru 2013
Juriul de premiere al Uniunii Scriitorilor din Moldova, format din: Andrei Țurcanu (Președinte), Eugen Lungu, Valentina Tăzlăuanu, Maria Șleahtițchi, Alexandru Burlacu, Adrian Ciubotaru, Lucia Țurcanu, întrunit pe data de 22 mai 2014, a decis nominalizarea pentru premiile USM a următoarelor cărți apărute în anul 2013:

Poezie:

Silvia Caloianu, Narcotango, Vinea
Margareta Curtescu, Iubirea altfel, Cartier
Nicolae Popa, Elegiile Casei Scriitorilor, Vinea


Proză:

Dumitru Crudu, Un american la Chișinău, Casa de pariuri literare
Anatol Moraru, Confidența unui loser, Casa de pariuri literare
Ghenadie Postolache, Elegia unui picaj, Tipografia „Prag-3”


Critică și istorie literară:

Ana Bantoș, Literatura basarabeană și modelele literare europene, Editura Muzeului Național al Literaturii Române
Mihai Cimpoi, Mihai Eminescu. Dicționar enciclopedic, Gunivas
Grigore Chiper, Poezia optzecistă basarabeană, TipoMoldova


Eseu, publicistică, memorii

Ion Ciocanu, Rămurea de iasomie, Pontos
Marcel Gherman, Generația Matrix, Tipografia Centrală
Mihai Ștefan Poiată, Rockul, „Noroc”-ul & noi, Arc


Debut:

Alexandru Cosmescu, Un spațiu blând care mă primește cum m-ar îmbrățișa (poezie), Cartier
Maria Pilchin, De mână cu Marele Joker (eseuri literare), Prut Internațional


Literatură pentru copii și tineret:

Vasile Romanciuc, Am un nume frumos, Prut Internațional
Silvia Ursache, Dacul, Silvius Libris

PS Mulțumesc domnului Vlad Ioviță și blogului său!

LA MULȚI ANI, dragă Lizuca!
ai grijă de Dumbrava ta minunată, de luminișurile tale secrete, nu lasa niciodată ca CEEA CE ÎȚI APARȚINE să fie întunecat!

La mulți ani, Marlena Braester!
Fie ca umbrele deșertului să nu-ți întunece CLIPA!
Fie ca LUMINA să-ți arate steaua ta răsărită deja!
FORȚA și CREDINȚA să fie cu tine!

Poetei militante Angela Nache-Mamier, ce-și înalță catargul poemelor sale răscolitor de autentice dincolo de limitele \"paradisului aparent\", căutând mereu cu inima inimile \"vânătorilor de fericire\", LA MULȚI ANI!
Cu prietenie,
Marina Nicolaev

\"Cîrciuma lui Bicuță\" merită realmente un serial care (eu sunt convinsă) ar bate audiența mai mult ca \"Divertis\"-ul lui Toni Grecu.

Un text binevenit în orice colț de lume, acolo unde zâmbetul continuă să fie o terapie antistress.
În mod sigur, citindu-l, \"m-ar fi interesat și pe mine cum se vindecă fandaxia la pisici.\" precum și anumiți veterinari contemporani cu tratamentele lor.
Am toată încrederea în acest mare, mare umorist Liviu Nanu.

Într-o zi vom descoperi că Poetul Liviu Nanu este eclipsat complet de prozatorul Liviu Nanu.

Le urez un sincer LA MULȚI ANI!

A plecat Tatiana Stepa cântând pe alte meleaguri \"fără copaci fără pădure\", acolo unde \"Nu știe iarna să se îndure\" iar chipurile noastre se șterg de colțul sentimentelor tardive \"Și se aude că va fi mai greu/De cât vom fi departe, tu și eu\" în căutarea eliberării, purificării noastre.

Nimeni însă nu va mai cânta ca Tatiana Stepa în urma noastră \"Balada pentru Basarabia\":

\"De nicăieri nu-i semn de nici o milă
Și s-a ajuns în cel din urmă hal
Și moare Basarabia umilă
Cu capu-n vechiul sac imperial
N-avem puterea să-mpărțim o pâine
Ne facem socoteli de precupeți
Că tot acolo o să ajungem mâine
Cu pașii doar oleacă mai înceți

Săraca soră basarabă
Tu, cea mai sfântă dintre toate
Zadarnic mama te întreabă
Dacă trăiești în libertate...

http://www.youtube.com/watch?v=I9YPKh1ozgc&feature=related

Îngeri în doliu duc Vocea ei departe tot mai departe, atâta timp cât să nu uităm:
CU TOȚII SUNTEM BASARABIA VEȘNIC FURATÃ
CE N-ARE NICI LOC DE MORMÂNT
PÂNÃ CÂND CLOPOTUL MARII UNIRI N-O SÃ BATÃ
SÃ VINDECE RÃNI ȘI PÃMÂNT!

Dumnezeu să-i odihnească Sufletul!

Filmul Evelynei Ragot «Qui a peur des tziganes roumains?» urmărește traictoria unui grup expulzat din Nanterre și care este obligat de autorități să se întoarcă în România, unde locuiau în casele sașilor plecați din zona Sibiului (o inițiativă mai veche de dinainte de 1989...). Echipa de filmare cât și «Médecins sans frontière» i-au însoțit pe acest drum forțat de reîntoarcere. Ceea ce căuta să prezinte Evelyne Ragot era tocmai \"soluțiile\" oferite acestor români care nu aveau cum să se integreze în niciun loc în astfel de condiții și să o supună dezbaterii publice.
Dar câți oare din cei trimiși la ei acasă nu s-au întors din nou în Vest?
Este dificil din orice colț de lume, nu numai de aici din locul unde mă aflu momentan, să privești indiferent acești oameni-români, care încearcă să supraviețuiască, pentru că deja există clișee pe care mulți le recunosc tacit sau nu: \"Japonia are ai săi \"boat-people\", Statele Unite refugiații lor mexicani, Brazilia marginalii lor \"favelas\", Franța lumea a patra, refugiați în derivă, ca acești Țigani români, cantonați pentru cât timp în hățișurile abandonate din zona industrială a orașului\" după cum spune un cunoscut jurnalist francez.
Este dificil să pledezi pentru ei și să povestești că există și alți români ca Brâncuși, Cioran sau Ionesco care au creat marile lor valori, când impactul mediatic negativ e atât de mare. Dar nimeni nu-și mai aduce aminte acum că Brancuși a venit din România în Franța pe jos pentru că nu avea posibilități financiare șamd.
A scrie despre ei, toți acești români, Poezie, așa cum a făcut Angela Nache Mamier este un act de curaj asumat și tot atât de dureros ca și despre situația femeii din Est care este departe de a respecta drepturile omului. De aceea cele două cicluri de poezii sunt sub marca \"Dolor\".
\"Bate și ți se va deschide! (spunea în romanul său cu același nume Mihai Sin)Bat. Mi-e din ce în ce mai greu să-mi închipui cine îmi va deschide.\"
Și ca să închei, amintesc ceea ce scria Lucian Merișca, un cunoscut jurnalist din Iași, master în studii europene, \"Pe flamurile revoluțiilor (începând cu cea Franceză) scria: «Liberté, Égalité, Fraternité». Eventual, după limpezirea apelor și rearanjarea ierarhiilor (considerate nedrepte, până atunci…): legalité. Niciodată: Justice. Iar după ce o revoluție - fie și in domeniul Drepturilor Omului - e înfăptuită și legalizată, toate eventualele revoluții ce ar putea să mai urmeze, sunt declarate din start, ca fiind ilegale și lipsite de utilitate....

O poezie din inimă pentru inimă!

Îngăduie-mi să recit aici și poezia mea preferată a Ilenei Mălăncioiu și nu din patetism ci numai din suflet:

AVEȚI GRIJÃ

Pământul țării mele nu este numai ceva din afară
Pământul țării mele este și-n creierul meu
Acolo rodește bine și-n anii când îl uită
Și-n anii când îl bate Dumnezeu

Acolo seamănă cu materia mea cenușie
Intens populată de îngeri și păsări sfinte
Acolo nimeni nu se bate cu el în piept
Si nimeni nu-l minte

Acolo spicele se coc la vreme
Acolo nu rămâne porumbul necules
Acolo este loc și pentru culegători
De acolo din când în când ies

Gânduri curate ca fluturii albi
Să fie mai frumos si afară
Acolo ramane din când în când
Un gol nesfârșit și-o durere amară

E ceva care începe să mă neliniștească
Mi-e frică pentru mine, se petrec mari schimbări
Aveți grijă de creierul meu înfierbântat de durere
Aveți grijă de pământul roditor al acestei țări.

într-un loc numai AL TAU,din poezia TA, iată, îmi găsesc un colț, un fotoliu, de unde să-ți pot spune: LA MULȚI ANI ORIUNDE TE-AI AFLA!
EU ÎN LOCUL ACESTA SUNT acasă.

Multumesc pentru aprecieri, Angela Nache Mamier! Stiu intotdeauna ca acestea sunt sincere si directe, ceea ce contureaza perfect profilul unei reale prietenii de calitate.

...mai sunt atâtea alte călătorii Silvia/ cu dealuri ce vor să îți intre în casă/ și încă nu le știi/ cum stau nerușinat dezgolite de păduri déjà-vu/ un vernisaj exclusiv de magnolii în plină iarnă/ precum l i b e r t a t e a / ca un poem pornit de unul singur la drum / Chișinău-București-Paris.

Am constatat de curand ca mi-au fost sterse toate fotografiile aferente articolelor din ultimii ani. Acestea erau postate indirect prin importatarea linkurilor de pe site-ul photobucket.com...Practic, acolo nu mi se mai recunoaste parola de acces, mai mult, imi cere sa ma loghez neaparat via facebook, omunicandu-mi-se: "Photobucket will receive the following info: your public profile, friend list, email address, birthday, current city, photos and videos and your friends' photos and videos." ceea ce mi se pare absolut bizar...
Deocamdata nu stiu ce sa fac si nici ce sa cred. Poate nu sunt singura...
Fiind ultimul articol postat si unde am constatat intamplator, disparitia fotografiei, imi exprim sincer dezolarea pentru ceea ce s-a intamplat fara voia mea...

5 DECEMBRIE 2013: ZIUA IN CARE LIMBA ROMANA S-A INTORS ACASA! «Narcotango» este un demers inefabil pentru înzidirea propriei ființe în matca limbii române de dincolo și dincoace de Prut, un pod de flori al liricii contemporane. UN DEMERS PATRIOTIC ORIGINAL.

Mulțumesc. Meritul este al poetei Silvia Caloianu, al talentului ei remarcabil, un real exponent de calitate în lirica românească.
Așa cum spuneam, textul a adunat o serie de comentarii din anii anteriori, comentarii existente pe site.
Silvia Caloianu a perseverat admirabil în minunata sa întâlnire cu Poezia, iar eu, în părerea sinceră și constantă despre creația ei.

[…] poetilor si prozatorilor din ultimii 12-13 ANI.