Am fost pasăre

Ideea are substanță, e superbă într-o lume nenăscută pe dinăuntru în care încep să cunosc exilul cuvintelor și dimensiunile zborului \"și atunci nu mai vorbeam cîteva zile/doar priveam soarele pînă ce ochii îmi deveneau albaștri/și luminau noaptea.\" e copleșitoare această incursiune spre INTERIOR.

Finalul are însă o reverberație neprogramată, ar trebui reformulat stilistic, poate din cauza repetiției.
Rețin primele trei versuri ca pe o promisiune în această lume promisă altor păsări.

mulțumesc. Am revenit pe text. Cred că are mai multă coerență și încărcătură.
LIM.

LIM,
văd aici un poem deosebit, în opinia mea, care merită atenție.
o deschidere pătrunzătoare care-și păstrează linia.

*am fost pasăre
doream să zbor înainte de a stăpîni zborul
și cuibul era atît de sus încît vîntul nu bătea acolo
uneori norii acopereau punctele mișcătoare ce-mi păreau comestibile
și atunci nu mai vorbeam cîteva zile
doar priveam soarele pînă ce ochii îmi deveneau albaștri
și luminau noaptea.*

aprecierile mele, LIM!

cu prietenie,
teodor dume,

mie imi place tocmai finalul, si vad cum durerea cade fara zgomot pe o perna de sange

in rest este o chestiune de gusturi. numai de bine.

Da! are o alta rezonanta, o sincopa stranie, viscerala impotriva propriilor curse, capcane, ard altfel zborurile indoliate, profunde.

tu ai fost pasare...eu am fost vant;)) superb poem!
retin:\"mama și-a oprit bătăile inimii chiar și-a aruncat inima\"
felicitari!
cu prietenie,
andrei

Teodor, mulțumesc pentru trecere și semn. Mă bucur că v-a plăcut deschiderea poemului.
Ionuț, iată că și finalul e pe placul cuiva:) Mulțumesc de trecere. Am modificat ceva acolo.
LIM.

Mariana, încă o dată mulțumire pentru sugestie și pentru revenire.
Andrei, mulțumesc de trecere și bunele cuvinte.
LIM.