Mariana Rogoz Stratulat
Verificat@mariana-rogoz-stratulat
„Ființa mea era asemenea unei statui neterminate; dragostea m-a șlefuit: am devenit un om!”
O poezie cu caracter descriptiv în care se consemnează, telegrafic, atmosfera specifică examenelor. Încheierea abruptă oferă o definiție exactă doar în două cuvinte: nebunie=examen.
Pe textul:
„Examen" de iulia rasaneanu
De îmbunătățitLiniar și monoton, textul nu impresionează chiar dacă te străduiești insistând prin a descrie câteva (puține) scene mai fierbinși. Totul imaginar!
Finalul e revenirea în realitate. Doar atât!
Pe textul:
„Povestea noastra..." de Nemesu Diana
De îmbunătățitPe textul:
„Pe drum de stele" de Mariana Rogoz Stratulat
De îmbunătățitForma poeziei necesită câteva modificări: ritm, rimă.
Pe textul:
„Îmi e atât de dor" de delmina cristina
De îmbunătățitPe textul:
„furtuna" de mara manolache
De îmbunătățitAmestec de jucăuș și nostalgie (ultima fiind vizibil mai bine conturată), poezia redă un moment delicat de redescoperire a trecutului, a ceea ce a fost demult.
Forma liberă, deschisă permite o exprimare caldă a sentimentelor.
Pe textul:
„Amintiri jucăușe" de ninel vrânceanu
De îmbunătățitEseul este interesant ca factor de estompare a granițelor dintre arte și diversele domenii. Este unul dintre cele mai controversate concepte deoarece refuză încadrarea categorică într-un domeniu, pe de o parte, dar este o formulă modernă de a comunica, pe de altă parte.
Așa că orice informație despre eseu este apreciată!
Pe textul:
„Eseul" de Radu Herinean
De îmbunătățitIdeea este de actualitate. Dar modul de redare este greoi.
Aș vrea să cred că \"al lua sub ocrotire\" (corect \"a-l lua sub ocrotire\") este o greșeală întâmplătoare.
Pe textul:
„PAMANT" de Gabriel Matrana
De îmbunătățitPe textul:
„O umbră" de Mariana Rogoz Stratulat
O amintire dureroasă despre ce-a fost demult. Emoționanată ipostaza propriei identități ca cireș. Transferul atributelor umane către pom atrage atenția și prin subtilitatea trăirii sentimentului de regret al trecerii timpului (\"au îmbătrânit\", \"s-au zbârcit\"). Finalul poeziei pecetluiește sfârșitul (\"cireșul meu bătrân\") prin integrarea în circuitul continuu al naturii (\"clei dulceag printre riduri\").
Pe textul:
„Cireșul" de dan david
O amintire olfactivă exprimată în imagini poetice simple. Mult prea simple pentru o trăire atât de puternică!
Pe textul:
„Parfum" de Adina Pietrosanu
De îmbunătățitO altă ipostază a plecării într-o altă lume. Protecția stelei se extinde și în lumea de dincolo, devenind astfel nemuritoare.
Pe textul:
„Stea nemuritoare" de Boeru Viorica
De îmbunătățitSublimă clipa de iubire suspendată la granița dintre viață și moarte!
Fluturii - insecte efemere, oamenii - ființe trecătoare!
Simplu și dureros!
Rămâne însă eterna dragoste!
Pe textul:
„Dragoste" de Tudor Cristea
RecomandatDorința de joc este explicit exprimată în conținut dar și prin ritmul susținut al versului. Lipsa semnelor diacritice, greșelile gramaticale diminuează vizibil valoarea artistică a poeziei.
Pe textul:
„Imi dorescc atit de mult" de iuliana
De îmbunătățitDe gustibus non discutandum!
Pe textul:
„MUGURII" de Mariana Rogoz Stratulat
De îmbunătățitMulțumesc pentru delicatețea aprecierii cuvântului închis în versul acestui poem.
Dar mai ales îmi exprim bucuria pentru popasul făcut în casa sufletului.
În ceea ce privește singurătatea, aceasta e o problemă individuală. Fiecare o percepe în mod personal în funcție de mai mulți factori. \"Nimeni nu e singur\" chiar dacă, fizic vorbind, nu se află în compania cuiva și, fiecare e singur chiar și atunci când este însoțit de cineva.
Și dacă până acum am fost singură, grație popasului dumneavoastră am certitudinea că nu mai sunt singură. Vă mulțumesc!
Pe textul:
„SUFLET SINGUR" de Mariana Rogoz Stratulat
De îmbunătățitMulțumesc pentru comentariu.
Poezia s-a vrut a fi o imagine a existenței umane. Ne regăsim în versurile ei toți cei care trăim, simțim, iubim și suntem prinși în trecerea timpului. Și în final suntem \"doar o apă curgătoare\".
Pe textul:
„SUNT DOAR O APÃ CURGÃTOARE" de Mariana Rogoz Stratulat
De îmbunătățitUn titlu cu multe așteptări! Infinitul, nemărginirea simbolizând aspirația spre înălțare, spre cunoaștere, reprezintă în acest poem cu prozodie modernă dorința de împlinire în plan spiritual.
Poezia exprimă forță, încredere, speranță. Reluarea versului \"Am înțeles că suferința\" întărește voința eului liric de a descoperi adevărata lume (\"celeilalte lumi) catre care trebuie să se îndrepte.
E o exprimare reușită a sentimentelor, a trăirilor interioare.
Ar fi bine dacă s-ar folosi diacriticile pentru evitarea sensurilor eronate.
De asemenea, cred că e corect \"al cărui univers e o floare\" și nu \" al cărei univers e o floare\".
Pe textul:
„infinit" de POPA LILIANA
De îmbunătățitO frumoasă și inedită incursiune în trecerea timpului.
Prozodia modernă permite libertate gândului care se strecoară cu ușurință în uitare, în rătăcire, în credință.
Enumerația din strofa finală apropie efemerul de etern, perisabilul de rezistent.
Anafora îngroașă ideea de curgere a tot și a toate, surprinzător cuprinse în clipe.
Pe textul:
„Clipe" de Anca Vasilescu
Poezia debutează promițător având un suport poetic bine conturat. Mă refer la primele două versuri care dezvoltă ideea sugerată de titlu.
Ceea ce urmează după aceste versuri nu este reprezentativ pentru tema propusă.
Mai multă atenție la realizarea rimei.
Pe textul:
„ gând și suflet" de Daniela Moga
De îmbunătățit