Mariana Pancu

hai să ne urcăm în minaret cu iubirea, să privim cerul prin ea, ca printr-un caleidoscop, apoi, râzând, să ne-aruncăm în lună îmbrățișați, ochi în ochi, pentru o ultimă oară, cu siguranță

Din minutele absenței tale mi-am făurit drumul spre tine. Mi-s roșii mâinile de roșul cărămizilor abisale ca zarea-n apus. Totul s-a spus, nimic nu s-a spus... Din secundele iubirii tale am

La răsăritul stelelor în amurg Pe-o margine de clipa preacurată mi-am aplecat tristețea și mi-am plâns magia cerurilor destrămate. În suflet e-o tăcere de moarte și e greu, O clipă l-am privit

Ce pot sa fac sufletul sa nu mi-l ating de al tau? Prin ce minune sa-l ridic sa nu ajunga la tine? Cum sa fac Sa-l inconjor cu pustiu? Stiu Voi pune un anunt ,,Nu intrati!Aici nu mai sta

vino să fim solarieni pe k-pax, să ne-nfruntăm ploile, apoi să formăm curcubeie boeme între lumea noastră și lumea crepusculară de pe această planetă, ca să fim acceptați, trebuie doar să ne

Zadarnic născocim zăpezii vină Că-mbracă părul lung de abanos Mințim mereu, mințim fără folos De ani, iubite, albul ne domină! Zăpezi vor mai pleca fara să vină, Și veri vor mai veni c-un

Ne asteaptă un drumeag cunoscut Și-o zi naiva ca o prispă! Vom fi cândva-ntr-un sărut ca două planete albastre-n eclipsă.

Grăbeste-te, rădăcinile mi se înfing încet în pământul adânc și fierbinte. În curând nu voi mai putea zbura, aripile-mi vor fi arse și ciunte!

bună, sunt m și sunt dependentă de dragostea lui, azi am început să încerc să renunț să-mi doresc să-l mai vad, voi construi un obstacol între mine cea de ieri și abstinenta de iubire de azi,

îi păstrezi în memorie numărul de telefon, de câte ori ți-l amintești uiți că sirenele se ademenesc cu ciocolată, chimia ți se alterează, creierul îți decolorează visele îți leagă speranțele cu

unde e nordul? albatroșii nu știu, zboară fără odihnă, dezorientați, în cercuri fără-nceput și sfârșit, confundându-se când cu marea, cu valurile, când cu cerul ce plânge-n furtună, nici o

Plouă stupid, fără motiv, în sufletul meu, imensă grotă plină de ecouri...

Ma trezesc si nu mai esti aici! Ce cosmar ma-nconjoara. Ma trezesc si nu mai esti aici, A ramas fara tine Mireasa parasita, Inima goala. Doar scaietii In noapte-mi impodobesc peretii. Ma

între noi e doar o iluzie suprarealistă, ne privim printr-o mie de oglinzi paralele dacă te recunosc, dacă mă recunoști, agonia se va sfârși, vom trăi periculos și fără granițe, vom fi cu capul

din viața ta nu poți șterge nici o tușă de lumină sau de întuneric e un vitraliu simplu un contur din plumb din care se naște un relief proporțional cu visele tale cu așteptările celor din

zăpezile de altă dată se scurg de pe streșini în sufletul tău au trecut milioane de ani în care ai fi vrut să-i spui că-ți lipsește, dar n-ai știut cum să faci asta, mult mai ușor a fost să

exista undeva un oraș plin de statui era singurul în care puteam respira împreună pe străzile albe care cântau din pietre și ziduri ne plimbam fericiți, aveam pe umăr un pescăruș păzitor un

Dacă pașii te vor curge spre ținuturile Bucovinei vei auzi cântecele ielelor și apele doinind poveștile noastre. Ileana-Cosânzeana împletește și acum cămașă de doruri lui Făt-Frumos. De vei

Toate simturile mele-sufletul- Le-am pus in varfurile degetelor Pe care prin parul tau le treceam. De-atata suflet Degetele-mi tremurau Si m-am oprit. m-am prefacut toata in varfurile

pașii tăi nu mai lasă nicio urmă din care să bea îngerii, pescarii își încearcă norocul pe stânci, tu zâmbești trist amintirii unei sirene și taci îți desenez cu genele, pe obraz, istoria

NU-ți găsesc fața printre o mie de maști! Unde ești ascunsă ptrintre culorile altor o mie de șarade, în marea paradă a vieții sunt cel mai singur spectator... Pentru că ești pierdută... te-am

Nu-ți atinge buzele,nu-ți purta părul așa. Îți simt prezența peste tot in jurul meu deja. Nu te apropia ,nu-ți mișca ochii in felul ăsta, sunt îndeajuns de plini ca să te pot gusta. Mă