Semnalul bateriei descărcate a telefonului
mă face să trăiesc din nou senzația aia de coitus interreptus
și scap printre dinți o înjurătură cvasi-tehnologică: Du-te-n pixelii
Mereu e o crimă
în formele tale,
un zbor de înger
jumulit,
săruturi răstignite
în vocale,
masca unui clovn
ce s-a pleoștit.
O umbră prăbușită
în deșert,
craniul unui
Mă uit la stele, ziua,
le număr cu degetele limbii,
iar pe cele mai luminoase le congelez
în gheața din paharul cu whiskey.
Ah, ce miroase a flori de livadă,
împachetate într-o liniște de
Mai vinde cineva, prin zona asta,
pastile de nemurire?
Se pare că nu,
dețin monopolul absolut,
după cum se-nghesuie întruna,
babe senile și fete bătrâne,
ca oile la muls.
Și, totuși, mă
Sălbaticule cal
ce paști intravilan
iarba de metal,
noaptea printre îngeri
de beton armat,
priponit de-o coapsă
învelită-n smalț,
adulat de o stafie
psihopată,
încremenită-ntr-o
O femeie și-a ucis cu sânge rece
copilul nou-născut.
(E bine să fii copil,
iar cei mari să aibă grijă de tine).
S-a sinucis din dragoste
pentru căldura pielii ei.
(A fost o noapte
Ding, dang, dong,
s-a mai creștinat un porc,
Ce Crăciun frumos!
Botezul sângelui slinos.
Afară ninge ca-n povești,
Cu fulgi de șuncă afumată,
Veniți să colindăm de-ndată,
Cârnații cu
Din ce specie sunt
cei doi sprinteni
ce-ți zboară
prin privirile conspirative?
Par a fi,
doi zumbiluși clocotitori
hrăniți cu sânge
din coride.
Mă pregătesc
să fiu o pradă
exemplară,
Trăiesc în lichidul amniotic
al mamelor surogat,
Sar din burtă-n burtă
ca o maimuță urlătoare,
rătăcind prin jungla
crengilor de carne.
Mă uit în ochii cadavrelor
și-mi spun:
Viața este
Ce mănoase erau odată
holdele cerului
și ce ne mai îmbătam
cu mirosuri de maci albaștri,
Ne strângeam cu toții
în vremea pârgului,
eram haite
flămânde de jubilații.
Ne făceam mici
S-a rupt simetria
atingerilor noastre,
Nu mai explodăm
în sfere de lumină pură,
Nu ne mai întâlnim
în singularitate.
Rătăcim pe traiectorii
accelerate
de ultima ciocnire
a buzelor
Îți mai aduci aminte acele vremuri
în care și florile de plastic
miroseau a beție de primăvară,
Când praful sedentar
de pe mobila din sufragerie
ne îmbia să cântăm la chitară.
Acele săruturi cu
Te-ai afișat la brațul lui,
ce costă o avere,
purta la-ncheietură, șui,
un ceas ce-ți inspira lovele.
Te-ai agățat ca o migrenă
și pășeai cu tocuri cui
pe îndrăzneala oricui
încerca să-ți
Þi-am pregatit cina
în cuptorul cu microunde,
O friptură de vacă, în sânge.
Dă drumul la televizor
să vedem ce se mai spune
despre investitorul în mine de cuvinte-cărbune.
Ah, un nou accident
Vacanța asta
mi-am petrecut-o
în jurul meu,
N-am mai fost demult.
Am început din polul sud
și am pornit cu un troleu
spre paralela dintre șold
și pieptul-mausoleu.
Am intrat
în ținutul
Se scurge lavă
din gâtul unui
infinit erupt.
O pasăre cu sânge
crud
și-adapă zborul
inventat de lut,
doar un minut.
Se aude un ticăit
de înger mut,
În cer începe
războiul sfânt.
În
Problemă:
Care este raportul dintre mine și realitate?
Încerc s-o rezolv:
Folosesc rigle, compasuri și lasere,
Apelez la teoreme neverificate,
la axiome născocite de minți integrate,
la
Mai știi când aveai
o aripă deschisă
și m-ai chemat ,
oprindu-mi pasul
de clepsidră ?
Când îmi curgeai
prin pulsul infinit
și mă lăsai să cad ,
s-adorm ,
în zâmbetul tău învelit ...
Mai
M-am internat astăzi
la secția de pediatrie .
Copilul din mine
a suferit o fractură
de coloană temporală .
Diagnostic rezervat :
Fluturii de primăvară
abia mai zboară
legați c-o sfoară
de
Eram un vagabond
ce cotrobăia
prin suflete murdare ,
în căutarea
sufletului pereche .
Într-o zi am găsit
un caracter mânjit
ce semăna
cu dopul din ureche .
M-am oprit ,
l-am pipăit
Mi-e rău ,
ca un rău de mare ,
Dar marea-i departe ...
Cred că e un rău ,
un rău de cer .
Dați-mi o pungă
din piele de miel
sau o scară
să cobor în El !
Te-am cules
de pe o frunză ,
dup-o ploaie îndelungă ...
Și priveam
cu nări de vidră
la albastrul din clepsidră ,
dintr-un ochi
de ființă-frunză ,
prea solară , stând în umbră .
Convertorul de iluzii ,
L-am pierdut , azi ,
într-o turmă de confuzii .
Ce cortină de perfuzii
injectate-n semnul crucii !
Ce alai de îngeri-alge
aburind din palme-fraze !
Cine umblă prin
Mă iau după urmele
zărite pe suflet…
Sunt urme de înger –
îmi spun tremurat - ,
iar pașii-mi profani
prind aripi de cer
și sevă de tumbe.
Vizuina-i aproape
de simțurile strânse
în haită