Marian R

Semnalul bateriei descărcate a telefonului mă face să trăiesc din nou senzația aia de coitus interreptus și scap printre dinți o înjurătură cvasi-tehnologică: Du-te-n pixelii

Mereu e o crimă în formele tale, un zbor de înger jumulit, săruturi răstignite în vocale, masca unui clovn ce s-a pleoștit. O umbră prăbușită în deșert, craniul unui

Mă uit la stele, ziua, le număr cu degetele limbii, iar pe cele mai luminoase le congelez în gheața din paharul cu whiskey. Ah, ce miroase a flori de livadă, împachetate într-o liniște de

Mai vinde cineva, prin zona asta, pastile de nemurire? Se pare că nu, dețin monopolul absolut, după cum se-nghesuie întruna, babe senile și fete bătrâne, ca oile la muls. Și, totuși, mă

Sălbaticule cal ce paști intravilan iarba de metal, noaptea printre îngeri de beton armat, priponit de-o coapsă învelită-n smalț, adulat de o stafie psihopată, încremenită-ntr-o

O femeie și-a ucis cu sânge rece copilul nou-născut. (E bine să fii copil, iar cei mari să aibă grijă de tine). S-a sinucis din dragoste pentru căldura pielii ei. (A fost o noapte

Ding, dang, dong, s-a mai creștinat un porc, Ce Crăciun frumos! Botezul sângelui slinos. Afară ninge ca-n povești, Cu fulgi de șuncă afumată, Veniți să colindăm de-ndată, Cârnații cu

Din ce specie sunt cei doi sprinteni ce-ți zboară prin privirile conspirative? Par a fi, doi zumbiluși clocotitori hrăniți cu sânge din coride. Mă pregătesc să fiu o pradă exemplară,

Trăiesc în lichidul amniotic al mamelor surogat, Sar din burtă-n burtă ca o maimuță urlătoare, rătăcind prin jungla crengilor de carne. Mă uit în ochii cadavrelor și-mi spun: Viața este

Ce mănoase erau odată holdele cerului și ce ne mai îmbătam cu mirosuri de maci albaștri, Ne strângeam cu toții în vremea pârgului, eram haite flămânde de jubilații. Ne făceam mici

S-a rupt simetria atingerilor noastre, Nu mai explodăm în sfere de lumină pură, Nu ne mai întâlnim în singularitate. Rătăcim pe traiectorii accelerate de ultima ciocnire a buzelor

Îți mai aduci aminte acele vremuri în care și florile de plastic miroseau a beție de primăvară, Când praful sedentar de pe mobila din sufragerie ne îmbia să cântăm la chitară. Acele săruturi cu

Te-ai afișat la brațul lui, ce costă o avere, purta la-ncheietură, șui, un ceas ce-ți inspira lovele. Te-ai agățat ca o migrenă și pășeai cu tocuri cui pe îndrăzneala oricui încerca să-ți

Se scurge lavă din gâtul unui infinit erupt. O pasăre cu sânge crud și-adapă zborul inventat de lut, doar un minut. Se aude un ticăit de înger mut, În cer începe războiul sfânt. În

Problemă: Care este raportul dintre mine și realitate? Încerc s-o rezolv: Folosesc rigle, compasuri și lasere, Apelez la teoreme neverificate, la axiome născocite de minți integrate, la

Mai știi când aveai o aripă deschisă și m-ai chemat , oprindu-mi pasul de clepsidră ? Când îmi curgeai prin pulsul infinit și mă lăsai să cad , s-adorm , în zâmbetul tău învelit ... Mai

M-am internat astăzi la secția de pediatrie . Copilul din mine a suferit o fractură de coloană temporală . Diagnostic rezervat : Fluturii de primăvară abia mai zboară legați c-o sfoară de

Eram un vagabond ce cotrobăia prin suflete murdare , în căutarea sufletului pereche . Într-o zi am găsit un caracter mânjit ce semăna cu dopul din ureche . M-am oprit , l-am pipăit

Mi-e rău , ca un rău de mare , Dar marea-i departe ... Cred că e un rău , un rău de cer . Dați-mi o pungă din piele de miel sau o scară să cobor în El !

Te-am cules de pe o frunză , dup-o ploaie îndelungă ... Și priveam cu nări de vidră la albastrul din clepsidră , dintr-un ochi de ființă-frunză , prea solară , stând în umbră .

Convertorul de iluzii , L-am pierdut , azi , într-o turmă de confuzii . Ce cortină de perfuzii injectate-n semnul crucii ! Ce alai de îngeri-alge aburind din palme-fraze ! Cine umblă prin

Mă iau după urmele zărite pe suflet… Sunt urme de înger – îmi spun tremurat - , iar pașii-mi profani prind aripi de cer și sevă de tumbe. Vizuina-i aproape de simțurile strânse în haită