Poezii

Noi eram vii, noi eram călători, noi râdeam odată cu frunzele gâdilate de brize călduțe și ne rostogoleam odată cu șuvoaiele desprinse din sufletele munților. Noi eram clipe, noi eram

MRMarian R

0

2

Ceasul e în flăcări pe perete și timpul se zbate să iasă și urlă și strigă, dar peștișorul auriu înoată surd și mut în bolul de sticlă, ca într-un univers paralel. Copiii se joacă afară, în

MRMarian R

0

1

Eram într-o zi, într-o gară, Trăgeam după mine-o poveste, Așteptam acele trenuri care nu opresc niciodată, Urmăream oamenii care, cu toții, mergeau în aceeași direcție. Număram urmele

MRMarian R

0

0

Am fost uimit să văd cât de mult fier vechi poate să strângă o furnică într-o zi. Dar la ce să-l folosească ? O furnică mai zglobie mi-a spus că îl transformă-n aur. Cum, o furnică alchimistă

MRMarian R

0

0

Așteptam prăbușit într-un scaun de pe un aeroport străin, iar printre degetele mâinii, care-mi proptea tâmpla, se scurgeau gânduri sleite de lehamitea banalității așteptărilor prin aeroporturi

MRMarian R

0

0

Cu spatele lipit simbiotic de zidul umed, fărâmicios, nefinisat, căutam o ruină în care să-mi înfig hifele și să-mi las sufletul să mucegăiască, O vreme... până când cineva se va gândi să

MRMarian R

0

0

Lasă-mă să te duc departe, în munții fără nume, Lasă-mă să te iau de mână și să hoinărim pe culmi atinse doar de ochii cerului, Lasă-mă să te simt, să te miros, să te adulmec, ca un lup

MRMarian R

0

0

A mai rămas caruselul din mijlocul parcului de distracții pe care-l frecventam în copilărie... Acum e un carusel defect, anchilozat, ca zâmbetele noastre, care sunt mai mult grimase. Parcă

MRMarian R

0

0

Când luminile cerului se întrepătrund cu luminile privirii tale, grădina Edenului revine la viață și mărul păcatului capătă, din nou, conturul Ispitei, Iar eu, nu ca un Adam, ci ca un

MRMarian R

0

0

Așa cum mireasma brazilor acoperă mirosul morții, Așa cum zumzetul liniștii te cuprinde ca o taină sfântă, Așa cum cerul albastru îți umple ființa cu puritatea unui vis de copil, Așa cum

MRMarian R

0

0

Cerul era gol, amorțit și sinistru ca o groapă de doi pe doi, rece, umedă și întunecată. O pasăre zbura ca un vis concediat de realitate, pe cerul gurii, unde se mai pitula ceva, ca o rugăciune

MRMarian R

0

0

Plouă, plouă cu picuri calzi... Închid ochii și simt cum picurii se transformă în petale de maci... Complet gol, respir în același ritm cu salamandra... Plouă, plouă cald, iar reperele

MRMarian R

0

0

Zece ceruri înnodate, vreo trei vise-amanetate. Șapte cerbi în gura puștii, toți trofee pentru vampe. Umbre, umbre, fără umbră și o criză cam tălâmbă. Opt tăceri de fată mare, iar spre ele

MRMarian R

0

0

Stoluri, stoluri, stoluri... Cândva îmi doream să fac și eu parte dintr-un stol, dar erau prea sus, prea departe și am descoperit că îmi lipsește ceva esențial, Aripile... Apoi, le-am ignorat,

MRMarian R

0

0

Tremur... E timpul să-mi zvârcolesc limba într-o dușcă de alcool, infinit rafinat... Mă gândesc la buzele tale... De fapt, le simt. O, nu, e doar buza sticlei, umedă și

MRMarian R

0

0

Merg pe vârfuri și vorbesc în șoaptă ca nu cumva lupul să fie trezit. Abia a fost tranchilizat cu o doză puternică de lacrimi de căprioară. Acum, e liniște, iar fulgii de zăpadă cad nepăsători,

MRMarian R

0

0

Eram în mijlocul dependenței de zăpadă, în mijlocul dependenței de ger. Era ca un vis cu amintiri din copilărie... Eu, câinii și zăpada, iar pe coama dealului, Lupul... Priveam lupul, stăpânul

MRMarian R

0

0

Norul de praf, albit de culoarea îngerilor, a rămas imprimat pe o retină obișnuită să reîncarneze umbrele unor dansatoare din buric. Da, era o seară târzie, iar visele ieșiseră la vânătoare. Eu, o

MRMarian R

0

0

Am strâns puternic la piept aerul ce ți-a părăsit plămânii pentru a-mi inventaria porii, despletiți ca niște vise adolescentine, L-am strâns atât de tare , încât s-a solidificat, luând forma

MRMarian R

0

0

M-am închis într-o coajă de nucă, Am încercat să mă ascund acolo de timp, dar timpul și-a scos ciocanul cel mare ( despre care eu nu știam nimic ) și mi-a zdrobit iluzia, lăsându-mă gol,din

MRMarian R

0

0

N-am înțeles niciodată de ce păianjenii își țes pânze printre crucile imperturbabile ale cimitirelor cu amintiri din ce în ce mai decolorate, Niciun suflet prins, zvârcolindu-se în capcana

MRMarian R

0

0

Ne țineam de mână ca două cercuri intersectate și pășeam din inerție pe străzile cu arhitectură de magie, Ne-mbrățișam în mijlocul granitului și simțeam cum inima lui începe să pompeze, din

MRMarian R

0

0

Mor, renasc și iar asfalt, toate în același pas... Cuibărit în melcul stâng, imnul urmelor de vânt, ruginit în gât de sfârc. O întrebare mă dilată: Oare ce mărime poartă? Înzestrat apoi cu

MRMarian R

0

0

Mi-am scos șevaletul și l-am așezat între doi fluturi, pe malul coapsei tale. Am pus cea mai fină pânză, țesută cu cristale de vânt, Apoi, mi-am aranjat culorile, alea din lumea formelor

MRMarian R

0

1