Poezie
Băutură și pisici
1 min lectură·
Mediu
Tremur...
E timpul să-mi zvârcolesc limba
într-o dușcă de alcool,
infinit rafinat...
Mă gândesc la buzele tale...
De fapt, le simt.
O, nu, e doar buza sticlei,
umedă și alunecoasă...
Sunt un pervers care nu suportă
prospețimea primăverii, a ghioceilor
sălbatic de puri...
Dar, unii ucid florile
pentru a le dărui ca simboluri
ale iubirii...
Doar, pisicile, ele știu
cum să-și unduiască trupul
pentru a-și merita hrana...
S-a scurs și ultima picătură,
Prea multe hoituri de pisică
pe asfaltul negru și fad
al conștiinței mele...
Se pare că nu au atât de multe vieți,
pe cât se spune...
001812
0