Încă o zi din timpul meu ,
înc-o ieșire pe strada plină ,
de pași ce ascultă de-un creier ateu .
Din nou ,același trup de cerșetor ,
scufundat în universul de beton ,
Din nou ,vitrine fără
E mult de când aștept
un nor ,
să-mi umple paharul gol,
cu sânge de îngeri ,
dependenți de alcool...
Mi s-a uscat sărutul
de actor
și nu mai pot să măsor,
trecere timpului ,
prin buze de
Stăteam în același colț de bar ,
Închinând băuturi de cristal,
Zeului beției din acel altar ,
În care am jertfit idei de jar.
Încep să fumez o pană de înger amar,
Cu ochii m-avânt spre un
Un smoc de lumină
bate la pleoapa
ochiului,
închis pentru a prinde
zborul îngerilor
cu aripi de vânt.
Cete tribale
de sunete pline
se zbat să dărâme
statuia sculptată
de buze
Stelele nu mai au cer
și luna se îmbată,
Un înger îmbrăcat în piele
vânează o broască,
și-un câine fără coadă
spune că se poartă.
Cerșetori de lux
încearcă să se așeze,
în locuri fără
Îngerii se-ascund
prin paturi de amante,
Demonii culeg păcate,
bine coapte,
din dendritele sedate
cu amoruri deșănțate.
Niște gânduri îmbătate
șuieră dezorientate
și pășesc
Creiere
ce se lubrifiază,
sorbind de dimineață,
câte-o ceașcă
de speranță,
O marfă expirată,
căci sub scalpul
de fațadă,
tumorile de greață
prefac visele-n
mătreață.
Chipul din oglinda
retrovizoare,
Vânat de pe bancheta
din spate,
De vulturii
din privirile spectrale…
Puicuțele jucăușe,
Din ograda genelor
virale,
Simt amenințarea,
cerurilor
Nostalgia băltirii
ancestrale-n
somnul băncii
goale-n
ploaie,
În pași de frunze
plutitoare,
spre chemarea
putrezimii,
de întindere- abisală…
În mustirea de jăratic,
din ulciorul
de
Arată-mi lumina păcatelor
tale,
Coboară din umbra aripilor
de înger
și-acoperă-mi trupul cu bestii
goale.
Spune-mi în șoaptă de noapte
sedată
că visul cristalelor e un obscur
de
O turmă de săruturi brute
mișună prin nisipul scurs
dintr-o clepsidră spartă,
sub acel trup de umbră vastă ,
și-ncepe să planteze
semințe străine ,
amestecate cu tic-tacuri
de ceasuri
Tomberonul din spatele
blocului,
tolănit pe șezlongul
de asfalt,
molfăie împuțit și leneș,
metamorfoza luminii
în duhoare,
iar balele-i de celofan
mucegăit
se scurg peste buzele-i
Mi-am dat întâlnire c-un înger,
aseară,
Pe faleza ce are cădere în
iad.
Eu îl țineam murdar de aripa
albă,
El mă ținea curat de mâna
de carne…
Vorbeam tăcuți despre
O aripă de înger
a încremenit,
undeva între cer
și pământ….
Un ochi fără suflet
țintește spre ea ;
Ea scuipă lumină
în nuanțe de vină
și cerul se strâmbă,
iar pleoapa rigidă
se
Pași de- asfalt
tocesc chemarea
Și căderea ploii
doare,
Orizonturi betonate
sfârtecă depărtarea
și-nserarea e lezată
de lumina ruginoasă,
cu reflexe zgâriate,
ce perturbă-n
Pași prin goluri
de morminte,
Idei de mucus
revărsate
printre frânturi
de instincte.
Sărut pe pântec
de fecioară,
imaginară…
Tăceri de noapte
neuronală,
Urme de păreri
sleite,
Vise
Mi-am scos îngerul
la vânătoare
prin pădurile virgine,
ce ascund
tăceri de fiare
cu ecouri cavernale.
Printre frunze labiale,
cerurile-ntind capcane,
camuflate
în pretenții puritane.
Arme,
MR