Marian R

Ce mănoase erau odată holdele cerului și ce ne mai îmbătam cu mirosuri de maci albaștri, Ne strângeam cu toții în vremea pârgului, eram haite flămânde de jubilații. Ne făceam mici

Ding, dang, dong, s-a mai creștinat un porc, Ce Crăciun frumos! Botezul sângelui slinos. Afară ninge ca-n povești, Cu fulgi de șuncă afumată, Veniți să colindăm de-ndată, Cârnații cu

În colții tăi de fiară mi-am pierdut inocența , Acum sunt o gheară , ce sfâșie decența . Un visător în serie , curgeam printr-o clepsidră , Acum nu mă mai sperie . coapsa de ispită .

Trăiesc în lichidul amniotic al mamelor surogat, Sar din burtă-n burtă ca o maimuță urlătoare, rătăcind prin jungla crengilor de carne. Mă uit în ochii cadavrelor și-mi spun: Viața este

Vagabondam nocturn prin spații de plastic și betoane , Inspiram abrupt miresme de canale , Vizionam abstract bătaia pe gunoaie , Pipăiam neprotejat contururi de bănci goale. Mă retrag

Îmi lipsește strânsoarea ta de anacondă, Îmi lipsesc mugurii pleoapelor tale, sărutul felinei pe pulsul zburdalnic, fiorii căderii goale . Îmi lipsesc diminețile de coapse învaluite-n

Când am primit infecția asta cu transmitere solară ? Mi-e teamă să nu fi fost înșelat de buza nopților de vară , sau, deghizată într-o vrăbioară , o rază să-mi fi ciugulit din palmă . Poate

Am început să cred în dragostea dintre oameni și stânci, când din tine s-a desprins un bolovan și l-a trezit pe Sisif, adormit de osteneala unor orizonturi infinite .

Aud cum picură un gând pe corzile vocale..... Sărutul tău era prea sfânt, ș-ai tremurat atunci când , ai dedus dintr-un surâs , că pe cerul corbilor de vânt, îngerii nu există, doar

Mai știi când aveai o aripă deschisă și m-ai chemat , oprindu-mi pasul de clepsidră ? Când îmi curgeai prin pulsul infinit și mă lăsai să cad , s-adorm , în zâmbetul tău învelit ... Mai

Ah,ce-ncinse mi-s pleoapele, Doamne, ce litoral imens, Mă trec toate apele, Singur în acest Miss Univers. Zeiță a naufragiului , spune-mi că nu visez, Că eu sunt cel plin de răni saline ,

Acesta e nucul bătrân pe care-l măsuram cu priviri de copil înaripat și mă-ntrebam dacă e un uriaș ce știe să vorbească, cu păsările . Acestea-s chipurile unor oameni din orașul străin ,

Ne țineam de mână ca două cercuri intersectate și pășeam din inerție pe străzile cu arhitectură de magie, Ne-mbrățișam în mijlocul granitului și simțeam cum inima lui începe să pompeze, din

O femeie și-a ucis cu sânge rece copilul nou-născut. (E bine să fii copil, iar cei mari să aibă grijă de tine). S-a sinucis din dragoste pentru căldura pielii ei. (A fost o noapte

Mă uit la stele, ziua, le număr cu degetele limbii, iar pe cele mai luminoase le congelez în gheața din paharul cu whiskey. Ah, ce miroase a flori de livadă, împachetate într-o liniște de

Un amestec de dorință și ger e în aerul nocturn ce-nvăluie luna cu așternuturi de rămas bun, (șifonate de un sărut, via Amor Acut). Și amintirea acelui trup abrupt se dilată, ca pupila

Iubita mea cu lacrimi de ulei și piele fin cromată, Mi-e dor de pulsul tău electric, de inima-ți siliconată. Mi-e dor să ne dezmembrăm din nou, Împreună , Dezvelindu-ne intimitățile

Mi-am dat întâlnire c-un înger, aseară, Pe faleza ce are cădere în iad. Eu îl țineam murdar de aripa albă, El mă ținea curat de mâna de carne… Vorbeam tăcuți despre

Semnalul bateriei descărcate a telefonului mă face să trăiesc din nou senzația aia de coitus interreptus și scap printre dinți o înjurătură cvasi-tehnologică: Du-te-n pixelii

M-am închis într-o coajă de nucă, Am încercat să mă ascund acolo de timp, dar timpul și-a scos ciocanul cel mare ( despre care eu nu știam nimic ) și mi-a zdrobit iluzia, lăsându-mă gol,din

Când luminile cerului se întrepătrund cu luminile privirii tale, grădina Edenului revine la viață și mărul păcatului capătă, din nou, conturul Ispitei, Iar eu, nu ca un Adam, ci ca un

Convertorul de iluzii , L-am pierdut , azi , într-o turmă de confuzii . Ce cortină de perfuzii injectate-n semnul crucii ! Ce alai de îngeri-alge aburind din palme-fraze ! Cine umblă prin