Iubita mea cu lacrimi de ulei
și piele fin cromată,
Mi-e dor de pulsul tău electric,
de inima-ți siliconată.
Mi-e dor să ne dezmembrăm din nou,
Împreună ,
Dezvelindu-ne intimitățile
Când o să mor ,
dragilor ,
o să vă las moștenire ,
Ce credeți ?
Nu , nu merțanul
din visele metalice ,
Nici curcubeul
dintre clipele bahice ,
Ci Scârba ,
Pe ea nu trebuie
să o împărțiți
N-am iubit
decât o stea ,
ce licărea ,
în colțul nesomnului meu.
Îi dădeam forme
din emoții-arome...
Ce bestii eram ...
Ce roșu aprindeam...
Lumina ei se dezintegra
în superlumina
Ce bine miroase , azi ,
conceptul de fragă !
L-aș aduce ofrandă ,
căderii în ispita
unei cupe de ignoranță :
fără cuvinte torpilate
de gânduri însetate ,
dincolo de ceruri revărsate
peste
Aud cum picură
un gând
pe corzile vocale.....
Sărutul tău era
prea sfânt,
ș-ai tremurat atunci
când ,
ai dedus
dintr-un surâs ,
că pe cerul corbilor
de vânt,
îngerii nu există,
doar
Am început să cred
în dragostea
dintre oameni și stânci,
când din tine s-a desprins
un bolovan
și l-a trezit pe Sisif,
adormit de osteneala
unor orizonturi infinite .
Caut clipele plăcute
din coșmaruri,
în oglinzile sparte
din sufletele oamenilor.
Te caut să-ți spun,
într-o limbă-ndrăcită,
că omizile devorează încă
frunze prea crude ,
iar Tu , joci
Plouă cu sângele
unei idei sfinte
și zidurile templelor
încep să se surpe ,
descoperind umbrele
unor preoți grași.
Un ochi in fereastră
iși uploadează visele …
Afară ,
broaștele
- Ești cam lipsit de culoare ,
spune ea !
- Bine , iubire ,
cred c-o să mai stau la soare
și poate , o să-ți culeg și-o floare .
- Dar , dragă , îți lipsec banii
care-ți dădeau savoare !
-
Când am primit infecția asta
cu transmitere solară ?
Mi-e teamă să nu fi fost înșelat
de buza nopților de vară ,
sau, deghizată într-o vrăbioară ,
o rază să-mi fi ciugulit din palmă .
Poate
Vagabondam nocturn
prin spații
de plastic și betoane ,
Inspiram abrupt
miresme de canale ,
Vizionam abstract
bătaia pe gunoaie ,
Pipăiam neprotejat
contururi de bănci goale.
Mă retrag
Un amestec de dorință și ger
e în aerul nocturn
ce-nvăluie luna
cu așternuturi de rămas bun,
(șifonate de un sărut,
via Amor Acut).
Și amintirea acelui trup abrupt
se dilată, ca pupila
Acesta e nucul bătrân
pe care-l măsuram
cu priviri de copil înaripat
și mă-ntrebam dacă e un uriaș
ce știe să vorbească,
cu păsările .
Acestea-s chipurile unor oameni
din orașul străin ,
În fiecare dimineață umedă ,
apar fetele timpului
și mă simt de carne ,
iar copilului nocturn,
îi cresc degete cu gheare .
Prin vene se bâlbâie ,
sângele de tigru...
Ce bine miroase azi
Înot prin amintiri
de mormoloc ,
prin nopți asasinate ,
în creiere de foc ,
prin vise închise ,
în umbre de copil ,
prin pulsuri animate ,
de ceasuri desfrânate .
Mă-nec
cu sângele obosit
Culoarea asta curbată a timpului ,
prea curbată-n mine ,
prea tăcută-n sine...
Culoarea asta de seară cimentoasă,
din stropi de materie constantă
și antimaterie fredonată
de pozitroni pe-o
Când am mirosit
ultima dată
un trandafir crescut
din inimi fertile,
m-am înțepat în misterul
existenței sale.
Am început să-l pipăi,
petală cu petală ,
dar ceva se pitula-n palmă
Ah,ce-ncinse mi-s pleoapele,
Doamne, ce litoral imens,
Mă trec toate apele,
Singur în acest Miss Univers.
Zeiță a naufragiului ,
spune-mi că nu visez,
Că eu sunt cel plin de răni saline ,
În colții tăi de fiară
mi-am pierdut inocența ,
Acum sunt o gheară ,
ce sfâșie decența .
Un visător în serie ,
curgeam printr-o clepsidră ,
Acum nu mă mai sperie .
coapsa de ispită .
De ce taci ,
privindu-mi nudul orizontal ?
De ce nu pășești pe el ,
absorbindu-l spre cer ?
De ce nu-ți lași fiorii,
să-l plouă infernal ?
De ce aștepți
să fie umblat de melci ?
De ce eziți
MR