Marian Dragomir
Verificat@marian-dragomir
„Life goes on”
Dragomir Marian născut în orașul lui N.Stănescu, licențiat în Limba și literatura romană - Limba și literatura engleză apariții în revistele Constelații diamantine, Oglinda Literară, Jurnal of educational Science&Psychology, Atitudini, Armonii Culturale, Perpessicius, Regatul cuvântului, Literaria, Nome Artis, Actualitatea literară, Poezia, Fereastra, Spirala Cunoașterii, Cervantes etc redactor - revista "Atitudini"…
Domnul Tudor CICU a reusit sa surpinda elemente ce conoteaza fiinta artisitica, a comentat cele 15 schițe și povestiri remarcand faptul ca ele au fost asternute pe hartie cu nostalgia lui „a fost odată”
Pe textul:
„"A unsprezecea poruncă" - Recenzie" de Florentina-Loredana Dalian
Recomandatstii ce se zice - de gustibus non est disputandum. poate data care vine o sa rezonez si cu ce crezi tu ca reprezinta poezia.
Pe textul:
„am jucat un copac" de Marian Dragomir
Pe textul:
„amurg" de florin caragiu
Remarc" linie de zbor ca un strigăt din întuneric "
Utilizati tropi dau putere vocii lirice, cu toate ca aveti unele cuvinte ce tin de balast - sistemul /meu/ de culori; tot mai încet /tot/ mai rar.
Pe textul:
„întoarcere într-o veche nuanță " de Silvia Goteanschii
un nod în loc de cap și pântec etc.
Am remarcat "din tavan picurau stropi cenușii / până când cerul se limpezea " - metafora ce sustine foarte bine referentul acestui discrus liric.
Pe textul:
„zugrav pentru inimă albă" de Cristina-Monica Moldoveanu
Pe textul:
„Dacă n-aș fi eu" de Laura Ion
De îmbunătățit"suferim prea mult pentru a găsi un strop de fericire "
figurile de stil sunt sustin temele poemului care deschid perspective multiple lectorului.
Pe textul:
„între noi doi" de Dorina Șișu
Pe textul:
„Bum bum" de Laura Ion
De îmbunătățitsă umbrească un nimic" cred ca sunt versurile care contin paradigma poemului - totul ingradit de nimic
cum vezi nimicul, daca stai la umbra? poate soarele descatuseaza "visul de poet/ fluierând în solz de pește".
o sa urmez sfatul eului liric si o sa reitrez scindarea in lichidul dogmatic sa ma regasesc.
Pe textul:
„fluierând în solz de pește" de Ioan-Mircea Popovici
"frate
ce-ai spune
ultimul cuvânt" - e antinomic primului cuvant/ cuvantul dinaintea mortii, inaintea relevarii facerii
Pe textul:
„călătoria pinguinului a luat sfârșit" de Ioan-Mircea Popovici
"floarea roșie
acoperă zidul alb
ca o corabie-n flăcări"
sunt diafane metaforele utilizate si pot forma o perspectiva a unui eu liric ce trasfigureaza realitatea cat se poate de suigeneris/ ascensiunea spre muntele creatiei?
Pe textul:
„tu ai prins răsăritul pe muntele fuji" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„Niciodată" de Andrei - Tiberiu Măjeri
Bordura, ca element al mundanului, viata ce aglutineaza spirtul, este marcata prin telefon, element al tehnicului modern - omniprezenta virtualului si imposibilitatea de a putea depasi ce este la suprafata. Elelemntul ludic este bine conturat prin imagini "haotice" ale functiilor mobilelor actuale "a scuipat celularul cu mîndrie"
Pe textul:
„trotuarul meu" de Liviu-Ioan Muresan
Rosul domina prin campul semantic -simbolizeaza caldura, foc, pasiune, entuziasm si agresiune
Pe textul:
„nebunul Vase" de Liviu-Ioan Muresan
‘hai vino sunt (v)id-ul sunt (v)id-ul perfect’"
Pe textul:
„invitație la vals" de Mirela Lungu
/ "de mult timp nu mai rotisem lumina
nu mai înălțasem alți oameni" /
un text liric prin excelenta cu referentialitatea sustinuta prin tropi revelatorii pentru eul liric.
Pe textul:
„eu tot timpul visez" de cezara răducu
Pe textul:
„cimitirul elefanților" de Mirela Lungu
cu toate acestea finalul mi se pare prea transant- "de-atunci am încetat să mai visez" - lipsa visului nu echivaleaza cu imposibilitatea de a forma versuri, de a depasi trarile lumesti?
Pe textul:
„poemica sfinxului din bucegi" de Vasile Munteanu
simți cum pustiul
se-ntinde spre margini" - acestea sunt versurile ce au rolul de a sintetiza mesajul poemului.
Cam trist poemul sper ca exista undeva si o raza de speranta. De asemenea ma asteptam la ceva mai altcumva ca si mod de "etalare" lirica
Pe textul:
„Vasele eșuate în tine" de George Pașa
Finalul pare oarecum revolta/ dar si resemnare si poate o intelegere a faptului ca destinul are pentru fiecare un tel "așa. ca să crești mare."
Pe textul:
„Anul Domnului 2012" de Ștefania Pușcalãu
