Marian Dragomir

Este o carte care merită citită. Eu m-am bucurat de ea acum ceva timp și cred ca în paginile ei găsim un alta Pasă, nu cel de la Vidin, unul care oferă o alta viziune asupra lumi interioare, Alindoria.
Cîntece lui Pasa trebuie sa fie auzite, asa că pe 27 iulie la Ploiești, cei ce doresc sa audă glasul acestui tărîm cartea, pot sa vina la o mica șuetă cu poetul (lansarea).
Succes George!


Îngheț

O dungă alburie de fum.
Gheare de oțel
zgârie cerul
în noapte.
Tu nu ai somn,
nu mai vrei să știi nimic despre mine.
Prea multă înghețată ți-a stricat gustul pentru iubire;
poți deveni, de-acum, statuie printre ghețarii veșnici.
Te-aș duce într-un muzeu imaginar:
te-ar topi atingerea mea.
Ți-aș mai spune ca altădată: „Rămâi!”
Zilele se întorc pe dos,
îmi arată fața îndoliată a vieții,
indiferența care taie aripile păsării-n zbor.
Pe cer,
a rămas doar o rană
și luna cu ochiul său de frigidă.



Plin

Totul e să ai impresia de plin,
când golul te pândește la margini.
Încet se mai coc fructele,
însă această lentoare a mișcărilor dinăuntru
ne spune că viul persistă.
Ochii tăi, când sunt plini
de aroma castanelor coapte,
se uită mai îndrăzneți către soare,
același foc pare să ardă și-n ei.
Privești la mâini – știi că există dușmani,
dovadă pietrele ce n-au nicio vină.
De-acum știi: numai ceea ce-i plin
primește loviturile oarbe.



Au curs lacrimi din cer

Se încinseseră pietrele, pământul răsufla prin cratere.
Prima picătură căzută a sfârâit pe piatră,
a luminat într-un abur dulceag.
Cealaltă picătură s-a stins pe o frunză de viță,
s-a mistuit ca un dor al întoarcerii în rădăcini.
Apoi alte și alte picături au desăvârșit muzica.
Doar pământul tău cântă și-atunci când îi este secetă,
cu sete își întinde brațele spre cer, într-o rugă.
Pământul tău are suflet și dincolo de ape,
prin mii de ochi așteaptă, de o lună, o lacrimă.
Și dacă ploaia aceasta vine din ugerul unei vaci
pe care-o mulge Dumnezeu, la ceas menit,
iar pământul nu e decât o găleată imensă,
în care înotăm disperați căutându-ne țărmul?

O analiza amănunțită a unui volum care aduce în prim plan un poet format care a căpătat o voce clara, matura prin elementele tropice și ideatice pe care le utilizează.

Îmi place modul parodic de redefinirea a realității imediate/ tehnologia e viata de zi cu zi /

"Poate încărcătorul meu nu mai este apropiat sufletește cum era odinioară și de asta robustețea lui aparentă nu mai reușește să trezească emoțiile și entuziasmul dinainte"

fragmente cu valente gnomice / ultima cred ca este ironie la maxim "„Panta Rhei!” A exclamat instalatorul punându-și mâinile în cap."

"Făceam tai chi pe masă cu o zână,/ Ca un ghepard cu moacă de nărod."
o re/interpretare reușită/ cred ca v-ați atins scopul și ma bucur ca v-am citit

"Și aveam atâtea la dispoziție, încât nu mai înțelegeam." - Îmi place dispoziția din acest text epic cu valente lirice.

"în pântece mă sperie zgomotul roților fâlfâitul aripilor
celor cu patru fețe de om de leu de bou de vultur
jocul lumi(ni)lor în ochii mei
de parcă aș vedea ozn-uri"

Poemul dezvolta la suprafață o tema larg dezvoltat, ceea ce a văzut Ezechiel reprezinta fie imaginea creatoare am imaginatiei sale, sau un OZN - orice ar fi ați reușit sa redați totul printr-un limbaj ce intriga și stârnește mintea la posibilitate Bibliei de lecturi posibile.

Fain poem!
Remarc fragmentul simbolic "lungimea luptei este filmată în alb negru
să nu audă nimeni sângele urlând" - o imagine a imposibilității de exprimare a sinelui.

Cu siguranță!
Martin Culcea s-a revenit după o boala mai îndelungată și se alătura evenimentului și acestui proiect de acum înainte.

Mulțumesc pentru afișarea pozei cu anunțul evenimentului.
Ploiești este deschis poeziei.

Este un inceput dintr-o serie si nu putem sa pune 100 de poeti intr-o zi, vor urma si alte evenimente unde vei participa, daca vrei.

Mulțumesc George pentru trecere. Este un poem protest, dar ma bucur ca i-ai dat de cap asa de repede :)

Va mulțumesc doamna Nache Mamier Angela pentru faptul ca ați avut răbdarea de a citi și de a încerca sa vedeți ce se afla dincolo de cuvinte.

reușești sa dai unele valente noi imaginilor prin faptul ca prezinți o lumea unica trăirilor tale.
"îngeri înalți și reci încalecă spinarea focului"

Mi se pare un txt foarte reușit, Pasa are ceva de comentat doar asta e masca lui pe Agonia :)
Imi plac modul în care ai reușit sa formezi unele imagini , dar le-ai adus în raza imaginativa a lectorului. "nu mai aud inima
pentru că răstignit pe nisipuri
privesc puzderia de licăriri"

George se pare ca eu vad chiar mai departe decît vezi tu în acest volum, asa ca ma bucur ca am putut sa îți deschid ochii asupra unei perspective pe care nu o știai, ce înseamnă ca am reușit sa depășesc valoarea imediata a textului.

Sa știți domnule Popovici ca ați fost la acesta lansare, mai neconvențională, un scaun a fost la dvs și chiar v-am auzit cum ați vorbit :)

Eu am văzut un comentariu de genul:
"Societatea Culturală „Spirala Cunoașterii" vă invită să luați parte la prezentarea volumului „Cântece din Alindoria" Editura Karta-Graphic” Ploiești 2013, de George PAȘA în data de 27 iulie 2013 la Restaurant No. 14, Ploiești, Str. Democrației nr. 14 începând cu ora 17.30."

Asa ca o sa fiu și eu prezent ca un ploieștean ce ma aflu :)

mulțumesc pasa pentru analiza aceasta amănunțită. adevăr grăiești în unele cazuri. Titlul este menit sa trivializeze cat de cat poemul. In rest liricitatea nu era tocmai ceea ce doream sa evidențiez, m-am plasat pe sentimentul rezidual și a ieșit liric pur și simplu :)

o sa încerc sa ma ridic la nivelul la care aștepți

poemul acesta cred ca e unul al reflexivității ... finalul este deliberat liber ca sa poți sa aduci tu, cititorul, propria viziune