vorbe

Marian Dragomir se află, încă, în faza căutărilor. De aceea și scrie atâtea arte poetice. El este poetul ce caută omul de dincolo de cuvinte. Acel poet poate fi el însuși. Însă, cum para este uriașă, nu poate să cadă în gura vreunui nătăfleț. Poate că para aceea este a focului născut din iubire, în care se consumă toate zbaterile de dincolo de limite.
Procedeul inserțiilor de construcții cu parataxă nu par să avantajeze exprimarea poetică și mesajul. În plus, textualismul a cam epuizat acest procedeu (mă refer aici, în special, la strofa a treia). Adăugarea aceea de la începutul strofei a patra nu e, de asemenea, în avantajul poeziei, fiindcă afirmațiile categorice ar putea fi contrazise prin lectura interpretativă.
Ultima strofă este, în opinia mea, inspirată. Începuturile care își au geneza în trăire - iată ceva spus cu mult curaj, care pune pe gânduri.
Cred că pentru o poezie conceptuală ar trebui acordată mai multă atenție structurilor lirice, mai ales că există, încă, tendința de a insera formulări ce țin de dicteul automat.
Titlul nu mi se pare inspirat. Cam retează, din start, intenția poetică și o bagatelizează.
În ansamblu, am citit aici un text meritoriu.

Scuzele mele, m-a cam luat beția de cuvinte și am în comentariu o formulare total aiurea: "Începuturile își au geneza". Reformulez: "Începuturile din trăiri".

mulțumesc pasa pentru analiza aceasta amănunțită. adevăr grăiești în unele cazuri. Titlul este menit sa trivializeze cat de cat poemul. In rest liricitatea nu era tocmai ceea ce doream sa evidențiez, m-am plasat pe sentimentul rezidual și a ieșit liric pur și simplu :)