Marian C Ghilea

Carmen, Maria,

Mulțumesc mult pentru laude. Mă așteptam la o critică ceva mai aspră. Am schimbat ultimul rând cu oglinda ca să fie mai clar și mulțumesc pentru sugestie. Exact, textul japonez sună așa:
\"În cerul întunecat
Ploi de meteori
Curg
Inima mea
Devine o oglindă a cerului.\"
Unele cuvinte care suna scurt în română sau engleză sunt mai lungi în japoneză și invers. Ultimul rând în japoneză e mult mai scurt decât s-ar putea traduce în română sau engleză.
Pronumele \"boku\" folosit pentru eu e valabil doar pentru genul masculin, la o persoană relativ tânără. Asta dă imediat informații despre vârsta și sexul celui care trăiește experiența din poem: un bărbat tânăr.
De asemenea, \"nagarekomu\" folosit pentru \" a curge\" înseamnă de fapt o curgere mai în salturi, neliniară, peste obstacole. Imposibil de tradus într-un singur cuvânt în altă limbă.
Sper că nu plictisesc prea tare când mai adaug ceva detalii legate de specificul limbii japoneze.

Aveți dreptate în ceea ce spuneți. Engleza shakespeariană nu sună incomparabil mai bine. Ghinionul meu este că sunt nevoit să aud pe stradă și la laborator tot timpul această engleză americană vulgară (la televizor, și în special la televiziunea americană nu mă mai uit de vreo 5 ani de zile, la fel, mai mult de un film american la 2-3 luni nu vizionez, vizionez o mulțime de alte filme mai bune din alte țări). Am încercat să citesc poezie în engleza contemporană. Pur și simplu îmi suna extrem de \"din topor\". Limbajul acesta nu îmi pare deloc făcut pentru poezie (spre deosebire de franceză sau spaniolă, care sună infinit mai bine și după părerea mea).
Dacă aș compune haikurile direct în engleză, le-aș putea potrivi mult mai bine, inclusiv la metrică. Însă ideea de a le gândi în engleză îmi aduce altfel de imagini și comparații în minte și totul iese altfel. Știu că divaghez puțin de la subiect, dar vreau să spun aici câteva cuvinte despre ipoteza Shapir-Whorf, care descrie influențarea de către limba folosită în comunicare, a modului de gândire al vorbitorului. Venind acum aproape 8 ani în America, am început și eu să gândesc alternativ în română și engleză. Și am constatat că încet-încet imaginația mi se tocește și creativitatea îmi dispare. Acum trei luni am hotărât să exclud limba engleză din gândurile mele și să o înlocuiesc cu Esperanto iar puțin mai târziu am adăugat limba japoneză (unde mai am mult de lucru până a o stăpâni la un nivel decent). Ceva s-a schimbat atunci când am încercat iar să scriu versuri și în special haikuri. Părerea mea personală este că limba japoneză mi-a rearanjat conexiunile dintre sinapse într-un mod mai potrivit cu felul meu de a fi. Japoneza pare o limbă de pe altă planetă. Nu seamănă cu absolut nimic altceva. Conjugări de adjective, verbe care au conjugări specifice pentru a exprima intenția sau capacitatea de a face ceva, mai mult de 10 versiuno ale pronumelui \"eu\" (de 10 îmi amintesc eu acum), verbele așezate la sfârșitul frazei, fraze fără verbe, lungimea mare a frazelor în limbaj formal și concizia și scurtimea incredibilă posibile în limbajul informal, toate astea (și un număr încă și mai mare nemenționat pe scurta mea listă, ca să nu mai pomenesc și de cele trei sisteme de scriere folosite în paralel în orice text japonez, adică caracterele chinezești, hiragana și katakana) fac imposibilă fluența în această limbă fără o schimbare radicală în modul de gândire și de percepere a lumii din jur. Tocmai de aceea prefer să încerc să scriu haikuri în limba japoneză, pentru că sentimentul de a le gândi în ea este extrem de diferit de gândirea în alte limbi. În plus, e normal ca haikurile să sune cel mai bine în japoneză, pentru că au fost create special pentru această limbă. Nici o altă limbă de pe mapamond nu cred că are vreo șansă să concureze cu japoneza la acest capitol. La alte genuri de poezie, create pentru alte limbi, de exemplu sonete, limerick-uri și altele, alte limbi sunt avantajete față de limba japoneză.
Poate în timp mă convingeți să nu mă agăț așa de tare la traduceri de metrica 5-7-5 la haiku sau 5-7-5-7-7 la tanka. Însă va fi greu iar în japoneză încercările mele vor respecta totdeauna această regulă.

Frumos și expresiv. Îmi aduce aminte de Apolinaire

An scris un cimentariu foarte lung, din păcate ceva s-a întâmplat că nu a fost afișat. Și am făcut și imprudența de a nu salva textul (greșeală pe care nu o voi mai face pe viitor). Ideea era că atunci când gândesc în limba japoneză, toate se leagă altfel iar plăcerea de a scrie un haiku în japoneză e mult deasupra plăcerii de a-l scrie în alte limbi. Japoneza este net superioară la haikuri pentru că haikurile au fost special create pentru a pune în evidență frumusețea și resursele limbii. Haikurile mele vor respecta totdeauna regula metricii în japoneză. Poate că în timp mă veți convinge să las mai libere versiunile din alte limbi. Mulțumesc mult pentru critică, doamna Magdalena, poate e mai bine să discutăm despre haikuri pe email sau pe grupul de pe yahoo. La fel, mulțumiri și pentru domnul Corneliu, aveți și Dv dreptate cu structura limbii. Mie personal limba engleză îmi dă impresia că nu prea e construită pentru haiku. E ca și cum aș vrea să bat cuie cu un scaun în loc să folosesc un ciocan...

Mai bine discutăm prin email detaliile. \"Tăiș\" și \"a tăia\" fac parte din aceeași familie de cuvinte. \"Taișul ... taie\" are un aspect repetitiv după părerea mea. Haikurile în japoneză nu au nici un fel de punctuație să marcheze pauzele, ba mai mult, am văzut haikurile lui Basho, Buson și alții scrise pe un singur rând, fără nici o pauză între linii. Un singur rand, fără pauze între cuvinte. E cumva la latitudinea cititorului să simtă pauzele și să împartă cuvintele. În mod normal la japonezi nu există pauză între cuvinte în texte, semnele de punctuație se pun doar acolo unde este necesar.

Aveți amandoi dreptate în legătură cu versiunea engleză. Problema versiunilor mele nu e din cauză că nu aș putea folosi o engleză mai naturală, ci din cauza dorinței mele de a încadra haikurile în metrica procustiană de 5-7-5 silabe. Și atunci e nevoie de formulări mai puțin naturale pentru a lungi frazele... Părarea mea personală este că limba engleză modernă nu prea este construită pentru poezie. De aproape opt ani de zile o folosesc zilnic, vreau, nu vreau, mai peste tot (locuind în Rochester, statul New York). Cu cât o folosesc mai mult, cu atât a ajuns să îmi placă mai puțin. Mi se pare o limbă cam primitivă și grosolană care limitează mult posibilitățile de exprimare. Prin comparașie, Esperanto, franceza sau spaniola ori rusa (alte limbi în care mă descurc fluent) ori japoneza (în care încet-încet încep să mă descurc) mi se par net superioare. E doar o părere personală, oricine mă poate contrazice aici. Variantele Dv. sună, evident, mai natural decât ce am pus eu, însă nu respectă regula numărului de silabe. Aș putea să scriu haikuri libere, fără această regulă, m-ar scuti de multă bătaie de cap, dar, după părerea mea, nu mai au farmecul haikurilor clasice. Trebuie doar să vă spun că prima mea versiune arăta similar cu acestea... Așa că n-am gasit o soluțit mai bună decât să adaug \"down\" la \"fall\" și să pun genitivul prepozițional la al doilea vers. Japoneza rămâne singura limbă în care haikurile mele sună mai decent, pentru că e limba în care m-am străduit să le compun (de aici și plăcerea de a încerca să le compun, dacă nu era studiul zilnic al limbii japoneze, nu cred că mă apucam de scris haikuri). Restul versiunilor au ieșit și ele cum au putut, fiind doar traduceri... Dacă îmi vin idei mai bune la versiunea engleză, o voi schimba. Dar rămân în continuare agățat de ideea de a încerca să pun și această variantă în 5-7-5 silabe. Chiar aș fi recunoscător pentru ajutor aici. Mulțumesc mult pentru critică.

Am schimbat primul vers, în versiunea japoneză nu mă încadram la nr. de silabe în primul vers, trebuia modificat oricum. Verbele au ieșit așa multe doar în versiunea română, dar acum sper că totul arată mai bine. Mulțumesc mult pentru critică.

Sună aproape ca un haiku, mai liric,îmi amintește de o poezie de Goethe (citez din memorie, s-ar putea să nu fie 100% corectă):
\"Sufletul nostru
I-asemeni apei
Din cer se iscă
În cer se urcă
Și iar coboară
Către pământuri
Veșnic altfel.

Suflet al nostru:
Cum semeni tu apei!
Soartă a noastră:
Cum semeni cu vântul!\"

Mulțumesc pentru comentarii și critică. În versiunea japoneză, dacă aș traduce exact (dar se pierde metrica), textul ar fi așa:
Moarte de războinic
În lacrimile de rouă
Reflexia lunii
Versiunea pe acare am pus-o a fost singura pe care am reușit să o potrivesc în metrica de 5-7-5 și care să-mi și placă cum sună. Voi încerca să scriu mai bine pe viitor.

Aveți o colecție foarte frumoasă de versuri de din caterogiile consacrate de poezie japoneză. Am corectat și haikul meu cu roua, nu știu cât timp va lua până va fi verificat de un editor. Oricum, de câte ori va fi nevoie, trebuie să ne luăm de la capăt zborul.

1. Titlul e În japoneză. Așa le-am pus la toate haikurile mai vechi. Am promis că le pun în alfabet latin și m-am ținut de cuvânt. Să le schimb acum retroactiv pe toate?
2. Am recreat haikurile în fiecare limbă. Pur și simplu NU mi-a plăcut cum sună \"Over the peaks of the rocks\".
3. Pauza între versurile 2 și 3 e suficient de lungă pentru a nu se crea o cacofonie... Cel puțin asta e părerea mea.
4. Mi-a plăcut ideea de a adăuga mai multe limbi la haiku, și sper ca pe viitor să pun și versiuni în franceză și spaniolă. Dacă lumea face scandal, o să las doar japoneza și româna
5. Aici chiar n-am ce să mai zic, hehehe.

Și aici, doar din cauză că am incercat să îl scriu în japoneză mi-a ieșit imaginea respectivă. Pot compune haikuri și în romanește, dar undeva în adâncime, ies altfel decât încercările în japoneză. Mulțumesc încă o data pentru critică.

Mulțumesc pentru comentariu și apreciere. Am observat și eu că în general haikurile se încheie cu un substantiv la Basho. Dar, chiar și la Basho am gasit încheieri în onomatopee sau cu un verb, iar la Buson și mai multe (mă refer la textele în japoneză). Haikurile mele tind să se încheie cu verbe, dar dacă și maeștrii japonezi aveau haikuri care nu se încheiau cu un substantiv, înseamnă că regula cu substantivul vine din altă parte. Tot ce am pus aici a fost compus în japoneză (pasiunea mea pentru studiul acestei limbi și culturi...), celelalte limbi doar recrează haikul. Aș putea schimba ultimul rând în \"fuge un căprior\", dar textul în japoneză este \"shika hashiru\" (shika=căprior, căprioară, hashiru=fuge). Japoneza este o limbă destul de rigidă referitor la ordinea substantiv - verb și inversatea frazei ar crea o formă confuză de exprimare. Așa că probabil cea mai bună opțiune e să las textul sub forma lui. Mulțumesc foarte mult pentru critică.

Sunt frumoase, și mulțumesc mult pentru comentarii la haikurile mele. Ultimul, cu steaua, mi-a plăcut cel mai mult!

Nu pot decât să dau ca și contraexemplu un haiku de Matsuo Basho (din păcate l-am gasit doar in engleză pe adresa http://www.big.or.jp/~loupe/links/ehisto/ebasho.shtml):
Sleep on horseback,
The far moon in a continuing dream,
Steam of roasting tea.
*
Somn de-a călare
Luna-ntr-un vis continuu
Aburul de ceai
(Traducerea mea din versiunea engleză)
Nu e descris explicit nici locul, nici timpul...
In haikul meu timpul reiese din reflexia lunii în picăturile de rouă, deci e sfârșit de noapte, probabil început de toamnă din cauza picăturilor de rouă. Însă ceea ce mi s-a părut interesant a fost ambiguitatea versului. Pentru că, roua așezată pe fața lui dă impresia unor lacrimi. Deși haikurile restrâng uzul metaforelor, nu mi se pare ca am folosit forțat aici expresia, deoarece descrie o imagine obiectivă a chipului luptătorului. După părerea mea, e o \"falsă metaforă\". Mulțumesc de critică, mă duc și eu la culcare.

Bine, promit ca de acum înainte să folosesc alfabetul latin.

Un stil original de a scrie, estetic, elegant și de bună calitate.

dame = rău, neindicat
gakusei = student
na - poate fi forma unui adjectiv.
Deci sa inteleg ca-s un student rau?
Corect ar fi fost mai degraba \"deki no nikui gakusei\" (student rău) sau \"heta haiku\" (haiku fără măiestrie).
Eh, am încercat și eu să îl scriu cât mai bine, voi fi mai bun data viitoare. Mai am de lucru pentru a-mi îmbunătăți cunoștințele de japoneză iar aceste haikuri s-au dovedit utile în a mă ajuta.

Haikurile sună original, cu o tentă orientala. Îmi plac.

Haha, suna bine. Voi incerca sa mai adaug si eu alte \"haikuri\" umoristice. Pe pagina de aici mai sunt doua exemple:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Senry%C5%AB