Maria Prochipiuc

Anda- \"ceața unor mâini ce nu mai vãd\".... nu prea înțeleg, poate îmi explicit. Vlad-Cătalinule, ți-am mai zis ai început să te lansezi și pe poezie? Și ce faci mă lași să interpretez acele puncte? Știam că nu-ți plac. Da, seamănă cu opt noiembrie am să menționez la subtitlu… ca un fel de ce? Ai punctat versurile care îmi plac cel mai mult și care parcă ne definesc…iar ‘’dragostea noastră‘’ nu va reteza nimic, ci ne va duce în veșnicie…

Bilanțul întregii țări în această epocă se poate defini cu un singur cuvânt : dezastru. În toate ramurile și domeniile s-a abătut urgia unei ideologii aberante. Răni adânci pe trupul țării. Tradiții, culturi și sufletele oamenilor, ale tinerilor pângărite și alterate. Rațiunea, gândul și judecata au fost deformate și va trebui mult timp pentru o refacere și intrare în normalitate. Pentru tine Adrian tot respectul pentru a pune cap la cap frânturile de jurnal. Am avut emoție atunci când am văzut acel caiet cu scrisul mărunt și îngrijit în care s-a adunat o viață de om și care nu a fost să fie așa cum s-a dorit. Lupta se pare că a fost zadarnică sau poate ...nu. Rămâne doar crezul celui care a luat spre veșnicie ceea ce îi aparține. Iar tu leule, știu că te-ai luptat din răsputeri pentru a ajunge aici. Tot meritul îți aparține. Dacă spun mai mult devin patetică. Mă opresc!

Ina surpriză pentru mine! Nu te-am văzut de mult pe aici, si despre mine la fel...m-am încâlcit în smocul acela cu descântece încât... voi reveni

Mihai îmi cer scuze, în vâltoarea… am omis sa-ți mulțumesc pentru citire și mai mult pentru completarea adusă referitor la cuvantul curcubeu. A fost alegerea mea a acestei forme curcubeie, cu toate ca parca mi-ar fi plăcut mai mult curcubee, are o deschidere fonetica deosebită. Am găsit în multe locuri ambele forme și așa cum ai precizat și tu probabil vor fi acceptate si unul și altul Dana- uneori evadarea nu are loc mai departe de acel loc numit suflet( interior ) al nostru. Dintr-o evadare de genul acesta uneori vii mai răvășit decât ai plecat, mai ales când căutarea ta nu a găsit nici o roadă. Tu știi bine că nu mă supăr, ci uneori sunt tristă, implicit tristețea te face să gândești și la moarte, dar în sensul benfic( să trăiești AZI știind că mâine nu vei mai fi ) Sorin – mulțumiri, greșelile se pot corecta și mi se pare correct să exsite aprecieri, critici, dar și recomandări. Pe mine nu mă supără nimic fiindcă sunt multe de învățat și chiar daca înțelpciunea vârstei țipă în mine mereu mă voi afla la început de drum, și îmi place. Te mai aștept, văd că ai început să iubești poezia sau doar…

Mare bucuria mi-ai făcut AZI, te vedeam meru la comentarii, te felicit pentru primul pas ÎnSpre poezie. Cred că știi de ce mi-am ales aceste versuri... e culoarea mea preferată și numai, îmi plac și versurile mai ales acele frunze au vibrat cât un punct verde de tangentă. au prins sa vibreze frunzele verzi pentru o clipa cat un punct de tangenta al cercului tau atins de al meu într-un clinchet la care viseazã fiece adiere trimisã inger de frunzã Te mai aștept!

Fac abstracție de orice tipar ar fi fost folosit aici, pentru mine orice cuvânt folosit de autor (chiar dacă înaintea lui l-au folosit de n ori alții) este unic, l-a simțit doar el așa cum îl transpune: gândul, râul, visul, lacrimi, înger, ... Văd că preocuparea autorului se îndreaptă spre diversificarea ideilor referitoare la sensul creației sale: satana s-a lepadat de mine / de trei ori pe ziua de azi / obrajii au înmugurit / de sub crusta de lacrimi / așternută o dată cu fiecare clipă / amară / în fiecare depărtare de tine. Prin bogăția detaliilor lasă să strălucească numai diamantul spiritului său convertit într-o pană de înger. E atâta sensibilitate în versul tău încât mi se pare că e dictat chiar de înger. E un vers cu o ușoară melodie în prag de seară. Remarcabil: <>copilul de mâine râde un torent de cuvinte învolburate învățând jocul să-i rostească în pas de dans fiecare clipire sufletul s-a întors către răsărit curat ca începutul unui sărut de trandafir alb într-o palmă

Mulțumesc pentru trecere și pentru faptul că te-ai oprit asupra acestui text. Ce e prea mult strică uneori, îmi place doar să fiu echilibrată și să nu ocup un loc anume, dupa ultimile aprecieri aș fi pe primul loc, dar din coadă.

Îți mulțumesc de citire și sper din tot sufletul că nu ai avut nevoie de batistă ca sa-mi aduni lacrimile în alb -negru, ci doar ai simțit cu sufletul ce am scris eu. Mereu mă consider la început de drum.

din \"cercetările\" făcute de mine, reiese în felul următor: atat DEX căt și Dicționarul ortografic (ediția 2002) arată forma de plural \"curcubeie\" ca fiind cea corectă. Noul dictionar explicativ al limbii române (tot ediție 2002), în schimb, arată ca versiune corecta \"curcubee\". Având două \"voturi\" în favoarea \"curcubeielor\" m-am decis să adopt această versiune. Probabil ca problemă aici este legată de \"instrumentul\" de lucru folosit de diverși membri ai site-ului și tot probabil că în curând va apărea o versiune de dicționar care va admite ambele forme, cum s-a mai întâmplat și în cazul altor cuvinte. În ceea ce privește stelutele, acestea se dau mai ales pentru valoarea globala a unui text, nu pentru \"perfecțiunea\" ortografica, conform unui dictionar sau a altuia.

Camelia - freamătul inimii arcuiește în cântec marea, cu toate că nu am fost la mare anul acesta simt nevoia unei evadări, există și lumină totul e să poți vedea întunericul. Îți muțumesc de citire! Dana – cerul, marea și pământul ( clișee sau nu ) pentru mine în acest moment a reprezentat ceva. Camelia s-a oprit asupra mării, tu ți-ai ales cerul, spre sfârșit ai atins și pământul… ai descifrat acele voci interioare, suprapuse…cu sau fără valoare literară, dacă te-ai regăsit în textul meu, mă bucur. Eugen – dacă la o oră așa de tărzie sau pot spune chiar matinală ( la cumpăna dintre cele două zile ) ți-ai coborât privirea asupra textului meu nu știu cum să-ți mulțumesc ( mai ales că se întâmplă atât de rar ), am zis și mai sus clișee sau nu fiecare cu părerea lui, poate îmi spui tu ce rețetă am folosit,… că acestă ‘’ poeyie’’ este sensibiloasa si plangacioasa. fara substanta. fara valoare nu contest. Sensibiloasă – da, îmi stă în fire să fiu doar sensibilă. plângăcioasă - Nu, nu plâng decât la morți. fără substanță- s-ar putea să ai dreptate, dar trebuie sa-mi demonstrezi, eu nu lucrez decât cu exemple. fără valoare - cred că nu mai era nevoie să te repeți, ceva fără substanță se înețlege de la sine că nu poate avea și valoare, dar merge, probabil ai vrut sa se înțeleagă.Te mai aștept, dar nu uita, cu exemple concrete, altfel te pot contesta de comentarii fără esență.

Se pare că intrarea ta pe poezie nu a fost o chemare în pustie, aici te-ai regăsit pe tine, departe de seceta arderii în idei răstignite și totuși sfințite de roua ochilor într-un pământ răbdător. Aici ai început, încetul cu încetul să-ți vindeci rănile ascunse ale sufletului> *** Apoi cu Pașii mei peste cioburi de vise, / Peste speranțe în țăndări; / Sufletul meu biciuit / De așchiile luminilor interzise; / Miraje de gânduri / Date de otrava închipuirii dulce-amară; intru în lumea concretă dicolo de real și abstract. *** Nu durează decât o clipă și te trezești acolo unde doar frumusețea unui prunc nou născut îți poate spune povestea de veacuri a unui vis rămas doar vis. *** Toate aceste când ferestrele sufletului larg deschise își inundau ființa cu fire de lumină transformate în vise desenate pe inima zăpadă dincolo de gândurile scăldate în fericire. *** Textele tale sunt ca fulgii albi care se cristalizează în frumoase împletituri pe geamul copilăriei. Diferit de la un moment la altul te regăsesc uneori pășind alintat printre simțiri, dureros de încet, culegând lumina stelelor în tăcere… ***

Mulțumesc pentru găndurile voastre și în mod deosebit Sabinei care de fiecare dată vine cu perle sub textele mele și totuși rămân surprinsă că nu le postează... am rugămitea să faci acest lucru, sunt ca niște bijuterii.