Maria Prochipiuc

E sărbătoare-n Univers și pe pământ
Deschis e raiul – nu-i nici un grănicer –
Căci se va naște Iisus, pruncul sfânt
Lerui ler și cerui cer.

Strofa aceasta e plăcută auzului și ai reușit să redai bucuria sărbătorii când cerurile se deschid și nu numai, ci inimile noastre sunt deschise spre a aduce bucurie, prin cuvânt și mai ales prin faptă. Îmi apare în prima strofă un termen necunoscut mie înștruțați.

Dn an în an sosesc mereu la geam cu Moș Ajun…

Fac abstacție să știu că acest text face parte dintr-un poriect anume, iau textul fără a ști nimic!

Îmi tot picură-n pahar
Vorbe dulci mărgăritar,
Lacrimă de chihlimbar,
La povești sa le dau har.

Versul curge lin și frumos, nu fac analiză, doar l-am parcurs si pentru că imi cunosc sufletul, zic să mergi înainte. Aici nu mai ai nimic de facut. Mult succes!
Imi pare rău că n-am mai REgasit din textele tale aici în pagină, le citisem, dar fără să las semn, poate revii cu ele...

Eu am venit cu paharele, sampania o aduce Dan, sper. Sa ne trăiti multi ani si fericiti!

La multi ani cu bucurie!

Dragilor,

imaginația copilor de astăzi e altfel decât ne închipuim noi, dar varianta propusă cu mama de Andu e acceptabilă, cu toate că... și în prima nu suna rău, depinde de ochiul fiecăruia...

Iar Pe-un colț de cer atârnă-o stea, ( așa cum globurile atârnă, în brad )eu chiar nu am nimic de reprosat aici, să nu uităm de Harry Potter ( mă refer la imaginație)... în rest se mai poate

Felicitări!

Am zis eu bine la Dana, că sunt în mintea copiilor dar, încă nu am reușit nimic. E atat de copilăros , dar și matur aici la tine, încât mi-aș dori să fiu copilul ce ascultă poezia în ajun de Căciun.
Coplăros prin frumusețea versului, matur prin folosirea cuvântului pentru a ajunge să sensibilizezi.

Poate la versul acesta: E tata - cizme bocănind...
mai faci ceva nu știu dar e prea frumos ca acea stare de liniște să fie întreruptă de - cizme bocănind, și parcă nu e în concordanță cu alene... în rest având în vedere destinația poeziei..

în prag și după prag de aniversare îți cânt \"Sonet de țărm\"

\"mulțimea vidă \" rostogolea valurile în reflux
ca într-o \"Anatomie și Fiziologie\" de gradul \"1,2,3\"
gândurile fac \"Sărbătoare la Bordel\" luminile se sting

\"A Doua Zi După Nostalgie\" scuturam clipele
cuvintele-mi tac \"Pun Pătrat pe Cub la Sferă\"
\"Fac in pereche\" \"prima și ultima fotografie a incubatorului văzut de pe terasă \"
nu sunt nici pirat nici lord ci…\"Incununarea Desteptului Pamantului cu Pana de Vulpe la Palarie\"
\"Intre Timp, Situatia lor a Inceput sa Maraie Clasic\" pluteau indiferent spre nord haotic spre sud

la \"Matrimoniale \"\"Ochiul Fara Manusi\" năpădit de gânduri
întoarce din vreme-n vreme acelel ceasornicului \"est-vest... 360 de grade prabusite\"

Atât cât timp am tot putut să sui, cum steaua ta în miez de ziuă nu e, căci numai lor le-ncredintez o cheie, a anilor ce se deșiră ca flugii lui decembrie în flori de tei, să îți prelingă clipa preaplinului din tine, să te reverși în cântec înveșmântată-n sărbătoare…și a venit o boare cu cântul de colinde…că frunza-i verde de mălin, că anii vin și nu se duc, te-mprăștii și te-aduni…cum să-ți zugrăvesc conturul, cu ce culoare să te-nchipui?

E doar cuvântul meu lăsat ca dar, când anul o să vie te voi picta, pictură, frumoasă unduire, cutremur prin trup…doar gândul veghează semeț și-ți cîntă: La mulți ani !

Susțin propunerea ta! Tot scriu eu ca o adolescentă, cât mai am pentru a deveni copil? Dar și cei care dau în mintea copiilor pot scrie (eu sunt deja)!</b>

Bogdane, ce faci suflete? Atâta chin? Doamne, o fi de la iubire? Sunt doar întrebări pe care mi le pun în rest pot spune ca nu te recunosc!

Magicianul acesta numit Azrail, îmi întoarce planurile pe dos, doar albastru cerului răsfrâns înspre chipul eșarfei se poate oglindi ritualic, tăiat pe fața inversă a monedei, tentând cuvintele să se așeze ritualic în poemul său. Centrul luminii l-aș întoarce cu fața spre răscruce de vânturi, acolo unde de nouăzeciși…chiar și de șaptezeci de 1+2+3+4, mintea umblă prin cuiburile altoră să-și regăsească lumina, dar unde?…pe zidurile negre ale castelului cu turnurile sfărâmate. Norocul clipei, că fecioara, caută în zodia leului, chiar în al unsprezecelea ceas îngemănarea de suflete, a unui suflet îmblânzit de frumusțea simbolurilor suprapuse unele peste altele. Îmbraci un simbol în haina altuia, și pe celălalt mai departe… încerc să pătrund misterul…și am reusit, îl știu, dar nu-l divulg, fiindcă altfel după mine s-ar închide norocul lovit de sabie...

Atâtea ore-n jur.De unde-s oare? - orele se preling în trăiri, unele în noi altele dincolo de noi, săpând făgașe, de unde râuri vor naște izvoare în veșminte de gheață, pe care doar o inimă în plină creștere poetică, explodează în aripi, nu uitare, ci bob încolțit în lanuri de cularea soarelui, iar timpul, ei! Timpul e cel care trece prin noi, peste noi, pentru noi, dar și dincolo de noi. Îmi voi lua drept pernă de meditație, expresia timpului murmurată printre brazii veșnici tineri, clipa acelui AZI de ieri și de mâine. Nu uita e luna bucuriei !

Treceam pe acel platou al melancoliei, în plimbările mele singuratice, acolo, prin îndepărtata, dar atît de fierbinte inima voastră, împletitori de vise, transformate în bucuria unei îmliniri de ani. Plinul cuvintelor voastre revarsă cotituri de alb și arome, curba pământului fuge spre alte meridiane, astrele sunt amețitoare, iar voi ați reușit să vă destăinuiți în cuvinte profetice. Sunt și eu cu voi aici, în corul celor care i-au cântat ieri dar și azi și încă...La mulți ani!

! ! ! Îmi agăț sufletul într-o lumină dincolo de aniversări, doar pentru realizarea deosebită a colajului cu versuri pline de sensuri și simboluri.

El a trăit în vis...ne și suflă poetul câteva despre sine, despre viața personală... cine știe la ce viață personala se va fi gândit Nichita Stănescu atunci când a scris Poetul ca și soldatul! Căci ce altă viață personală să aibă el decât însăși poezia sa, decât înseși textele sale?...Nimic din toate acestea nu-mi vine să scriu. Pentru că nu sunt convinsă că s-ar face lumină acolo unde cunoașterea nici nu e chemată să se realizeze prin luminare, prin lumina zilei, ci poate mai bine...prin crepuscul...Rămâne să luam din nou în ochi, în minte în suflet, cuvintele lui. Și să încercăm a reconstitui, așa cum o vor face de acum înainte generațiile și oamenii care nu i-au fost contemporani, care nu i-au văzut ochii și lutul, viața poetului, adică poezia lui, adică numai ceea ce dăinuie, numai ceea ce rămâne...Chiar fără el de acum înainte. Dar el mereu în adânc, un sâmbure de lumină îndepărtată, din eterna lumină a lumii.

<< El a trăit în vis...ne și suflă poetul câteva despre sine, despre viața personală... cine știe la ce viață personala se va fi gândit Nichita Stănescu atunci când a scris Poetul ca și soldatul! Căci ce altă viață personală să aibă el decât însăși poezia sa, decât înseși textele sale?...Nimic din toate acestea nu-mi vine să scriu. Pentru că nu sunt convinsă că s-ar face lumină acolo unde cunoașterea nici nu e chemată să se realizeze prin luminare, prin lumina zilei, ci poate mai bine...prin crepuscul...Rămâne să luam din nou în ochi, în minte în suflet, cuvintele lui. Și să încercăm a reconstitui, așa cum o vor face de acum înainte generațiile și oamenii care nu i-au fost contemporani, care nu i-au văzut ochii și lutul, viața poetului, adică poezia lui, adică numai ceea ce dăinuie, numai ceea ce rămâne...Chiar fără el de acum înainte. Dar el mereu în adânc, un sâmbure de lumină îndepărtată, din eterna lumină a lumii. >>

O nouă formă a poeziei tale, o combinație între rimă și... încerc să te descifrez dincolo de cuvinte, mereu un alt Bogdan sau cine știe cine se mai ascunde dincolo, conștiința? E posibil! Mă surprinzi de fiecare dată! Voi reveni cu o nouă citire și poate aprofundare. Sunt după un eseu și-mi este destul de greu să-l uit pe celălalt... dar faptul că te-am citit rămân mărturie cuvintele mele lăsate aici.

Mulțumiri Monica!
Surprinzător văd că pentru moment ( sper ) au dispărut imaginile, probabil sunt probleme pe adresa: http://photobucket.com

Monica, vino cu relații în plus, unde are loc specatacolul, cine știe poate sunt mai mulți doritori! E luna bucuriilor de tot felul! să ne bucurăm împreună chiar dacă suntem la distanță.