Maria Prochipiuc

Vin la tine mereu din curiozitate, gândesc: ce-ai mai născut, mereu te găsesc altul, m-ai amețit, dar nu așa, tare de tot. Supui legile – legilor firii, primele două versuri le poți separa, apoi totul se petrece în tine, de fapt ceva care vine de afară, iar tu ești cel care trebuie într-un fel sau altul să încerci experiența acestor legi. E un joc al vieții aici. Despre a crede sau nu... și despre toate celelalte. E de analiză textul, e o forma interesanta!

De reținut!

Unul vrea de la mine culoarea ochilor. Altul inima. Altul dorințele mele irealizabile.
La naiba. Apropiații mei sunt mai îndepărtați decât cerul. Și paradoxal, trebuie sa-i iubesc. Pentru că așa mi s-a spus. Și viața, evaluată în precepte
este evaluată acum în procente. De aproapele meu.
Într-un râs dement și perfid.

rămâne conturul vorbește tăcerea
privirea naște fluturi
zbor ciudat

pierdere de sine

cercurile cresc
se destramă alene
vise-imagini

trecere

cercuri îmi destramă sufletul rotund
pâlcuri de imagini
a pământ semănând

îngerii porniți mă împrăștie și m-adun
mă tot pierd și mă găsesc
și-ți zugrăvesc conturul
să mi te-nchipui culoare

inserare

se duc in ape
felii de portocala
luna suride

chipul

luna surâde pe șevalet
din carul mare mi-am făcut pensoane
mă privesc și-mi surâd

E posibil sa te fi citit, dar nu stiu ce semen am lasat, uite in noaptea asta cand somnul incepe sa-mi cuprinda fiinta m-ai treyit citind ce ai scris tu aici. Poezia repreyinta niste secvente imagistice, incercand astefel sa gaseste idei poetice, dand versului o anumita forma. E placut aici la tine, doar aceasta fericire portocal nu prea imi vine bine, dar nici de inlocuit acum nu incerc ma voi gandi poate la o varianta.

Am remarcat:
se întoarce ploaia fulgere
pe brațe am urmele zilei de mâine - imi place enorm!

slabiciuni fara hotar mintea zamisleste
stele vlaguite arderi pe carari
frante pe jumate

cuvintele își dezbracă veșmântul în zori
neliniștea răsăritului
în țipătul pescărușilor

cuvântul o simplă aventură
locuind în aduceri-aminte
secundele ne ard

Când ascult al tău discurs
Mă uimești nespus de mult
Și mă duc fără măsură
De multe ori pe… arătură

p.s.Încercare după posibilitățile mele

gândești întruna
iluzii pierdute
lumii să pari altul

nu mai ești copil
scut fragil al neputinței
noapte de îndoieli

Credincioasă idealurilor tale, te regăsesc la fel de sensibilă așa cum te-am citit în toate versurile tale, demult, poate de la o anumită zi nu te-am mai citit și te regăsesc astăzi la fel de proaspătă și de frumoasă în versuri așa cum eram obișnuită.

De remarcat în mod deosebit:

felie de zambet
timpul vinovat de dărnicie
ochiul adormit sub vant haihui...
In graul verde macii rosu ard...

Cercuri de stări, subtilități ale sufletului, forță în civânt, mișcare în versuri, imagini plastice tulburătoare, acestea și multe altele definesc acest poem al tău. Pentru o clipă sau două sau cine mai știe câte am fost prinsă în mreja versului tău...

frunze ruginii
emoții în pagini albe
ritmuri de vals

dorul

infometeta speranță
desfrunzind inimi
livada plânge

întotdeauna în faptul serii
cu priviră înrourate
visezi căderea frunzei

nereușita întâmplării
picură-n suflet
lacrimi de sânge

de atâta iubire
m-alint în friguri
oblojind suflete

Când am văzut marca Sorin, mi-am zis până aici mi-a fost cu tristețea, gata! Știi textele tale ar trebui puse pe bandă audio- video pentru păstrare și mai ales recitire și ascultare. Îmi vine să te numesc tânăr prozator cu înclinații mai mult spre partea umoristica( era să scriu omoristică), dar cred că cel mai corect e să spun despre tine, că tot zic unii că mă ocup doar cu lingușelile ( cine știe poate iese ceva?) că ești într-o maturitate deplină a creației.

Scrierile tale dovedesc un om plin de umor și bunăvoință, generos și cald, prieten a celor omenești, plin de emoții în fața foii albe. Citesc, râd, și merg mai departe, gândesc, cât adevăr și câtă fabulație e aici, încerc să intru în pielea soției tale sau poate a ta, vreau să trăiesc momentul la cote… faptul că cei de la mare au plantat și curCUduș tot e ceva , uite a avut unde să se aciueze Argentina ( gândeam că e câștigătoarea De miss litoral) Te pup și eu numai bine! Nu mă mai pot opri din râs, vrei să mă bagi în spitale?

O proză reușită, împletind cu măiestrie elementele reale și foarte multe fantastic închipuite. Tu reușești foarte bine partea neserioasă a lucruilor printr-un ascuțit simț al umorului.

acopăr câmpiile interioare
cu sânii pâmântului
îmi potolesc setea

Mihai la poemul tău eu aș propune un alt titlu : Norii
E doar o părere, imaginea care mi se derulează e a unui cer plin de nori pornind dela primul vers, dar și ultimul în rest e un poem rușit. Știi tu eu port cu mine multe sclipiri pentru tine doar în priviri, am vrut să luminez cerul dar e ziua și stelele pe cer ziua ar parea ceva anormal.

Să comentezi într-o zi atâtea bijuterii și să poți da fiecăreia strălucirea pe care o merită e destul de greu. Bogdan e ca un copil minune unde nu crezi că poate fi acolo te surprinde. Uite am căutat să-ți alin nostalgia nu știu dacă e pe măsură, dar versurile mi-au plăcut mult: copac despuiat de dor. Te descopăr aici însetat și flămând de cuvânt cu aspirație spre lucruri majore.