Perdele

Pornind din afara ,analizind soarele ,imaginea se retrage catre interioar,lumea vazuta de dupa perdea si ,mai apoi, mai spre interior...raportat totul la ochi.Ochi batrini ,albiti de vreme...Mi-a dat de gindit!
Elia

Mihai la poemul tău eu aș propune un alt titlu : Norii
E doar o părere, imaginea care mi se derulează e a unui cer plin de nori pornind dela primul vers, dar și ultimul în rest e un poem rușit. Știi tu eu port cu mine multe sclipiri pentru tine doar în priviri, am vrut să luminez cerul dar e ziua și stelele pe cer ziua ar parea ceva anormal.

sincer, primele doua strofe sunt chiar bune dar ultimul ma duce cu gandul la cataracta (fara suparare) ... de ce nu priviri albite sau ceva de genul asta :)

Dacă-i vorba de storuri, Mihai, nu era mai bine să zici \"soare după zăbrele\"? Asta, ca o sugestie, fiindcă merge și cum ai zis tu. Imaginea e foarte sugestivă. O confirmă și comentariile de mai sus.

Perdele la geam.
Lunină în zăbrele*-
Albeață la ochi.

……
* după gratii

Elia, Maria, Dana, Ion - vă mulțumesc pentru vizită și idei.
Numai bine!