Sete de lumină

Impetuozitatea delicateții, forța nestăvilită a vieții, perisabilul civilizațiti, răbdarea suverană a ierbii. Și mi-aduc aminte de o tabletă în proză a lui Geo Bogza. Surprins de vehemența ghiocelului ce răzbate nărăvaș de sub zăpadă, neînțelegînd de unde vine puterea acestei delicate izbucniri, sapă la rădăcină. Și dă de un bulb cît... un testicol de taur.

Cu ațe nevăzute
ca pe o păpușă
o ridică de o mână
pe alta i-o lasă în jos
tot jucând-o până
vine iar Întunericul...
O, floare, de Lumină
însetată!

un zâmbet încă din vară
omului din tine