Maria Prochipiuc

Razvan – da e correct mie îmi place să cred că la mine predomină mai mult copilul din mine, poate nu întâmplător fac lucruri copilărești, mă bucur din nou(devin obsedantă cu atâta bucurie)

remarcant e ceea ce ai simțit tu aici:În joc pueril, gândurile-copil “făceau tumbe pe obrajii aprinși”, în timp ce gândurile-bărbat (sau femeie) plutesc prin “singurătăți amare” ,când timpul la care suntem chiriași se îndreaptă ireversibil spre nordurile reci cu ghețari izbind ființa arctică a bătrâneții. -e ceea ce am gandit atunci cănd am scris

Octav- mă surprizi, crezi că deranjează ce e scris acolo și cu versurile de față? Pai nu mă chinui când scriu, scriu de plăcerea de a scrie, te mai aștept poate altă dată mă vei găsi altfel

Dana – eu cred ca toate lunile sunt pline de dragoste, și cred ca incepând cu Decembrie și sfârșind cu Decembrie în această perioadă e timpul dragostei. Ce imi descrii tu aici , deja mi-a dat startul unui nou poem , mai spre toamnă încolo

Daniela - am crezut că nu mai pot respira... și eu am pățit la fel după ce-am citit ce-am scris priveam și nu-mi venea a crede, asta e , cred că ai înțeles atât de multe din gânduri poate sunt, dacă poezie nu e, oricum am încercat să lepăd de pe mine tot ce este dincolo de cuvinte, tot ceea ce umbrește acest cuvânt numit poezie. Mă bucur că te-am regăsit acolo la aceste cuvinte ale mele si mai ales că ai înțeles mesajul.

Victor – ce mai pot spune dacă tu esti lângă mine atunci când de multe ori mi se încurcă bilele numărători , atunci când sar peste doi și ajung deja la trei, atunci când gândurile mele devin încâlcite, există cinea ca într-o joaca de copil să le așeze într-o anumită ordine. Și nu uita asta vreau să opresc timpul și să te aștept…

Răzvan – ohoooooo! Postmodernistă? În sfârșit! Știi scriu fără a mă gândi la un anumit curent sau stil ( mi-ar place să scriu cu rimă, dar imi este greu)și tu ai descifrat frumos, ai dat interpretări neașteptate, da dincolo de cuvinte există o simbolistică și poate cea mai interesanta interpretare mi se pare: Peste rănile lăuntrice poezia pune balsam, este altarul la care se închină poeții.Mă bucur enorm ca tu reușești să treci dincolo de vers, dincolo de cuvânt, cauți sensurile …

Victor – îmi era dor de poezie, de poezia pe care o descrii tu, de faptul că îngemănarea gândurilor duc spre lumini trimise din inimă către alte inimi, darul tău împletit, spiralat precum brâul așezat în jurul bisericilor din nordul Moldovei, întruchipând unirea tremică, nu este altceva decât iubire, iubirea mai presus de fire, mi-ai transformat versurile mele dându-le alte sensuri.

Nicolae – mi-ai mai cerut sa-ti explic si alta data anumite lucruri si ti-am lasat la biografie adresa ( o gasesti acolo), dar probabil nu ai mai revenit, sa inteleg ca ma citesti , daca stii si de acel articol de la lansare, raman surprinsa fiindca am cunoscut multi care isi doreau sa ajunga la Brasov si… ce frumos ma vezi tu, ca adica am avut success cu acel articol? mie nu prea mi s-a parut dar nu conteaza eu fac de multe ori gesturi doar pentru persoana in cauza asa ca… dar ma bucur mult cand oameni care nu ma stiu decat din ce scriu ma recunosc in poezioarele mele asa cum sunt, si esti prea dur, nu e vorba chiar de cadere adevarata , ci e doar un fel de neputinta. Nu stiu daca, cred in regenerarea prin moarte, cele doua versuri sunt un fel de prolog, un semnal, si aici nu e inca deznadejde, am zis doar neputinta. Nu ma supar, ma poti certa, dar trebuie sa recunosti ca ne simtim de atatea ori neputinciaosi si aici tocmai asta am vrut sa subliniez, neputinta de a te lupta pentru o anumita cauza, atunci cand acel ceva nu depinde direct de tine. Nu promit ca nu voi mai fi trista , cine stie poate voi primi sarutul frunzelor precum binecuvantarea. Mi-a facut enorm de bine transpunerea ta in eul meu, asa cama repet nu promit ca nu voi mai fi tresta sa nu te pierd de comentator

Nadia –Nu mai stiu daca am cerut atunci acceptul sau nu, dar stiu bine ca am scris cui apartine acea pictura, si faptul ca nu te-ai sparat imi demonstreaza ca esti un artist cu adevarat si din frumosul culorilor asternute pe panza se poat bucura si cei din jurul tau. Pentru mine acea picture a fost semnificativa la textul respective, nu stiu parerea ta, daca ai citit cum ti s-a parut? Da tu ai dreptate in tot ce spui, tocmai spuneam mai sus Dumneyeu nu se departeaza niciodata de noi, cid oar noi suntem cei care intentionat sau nu ne tot departam , iar apoi ni se apre calea lunga spre El. Adresa mea este la profil te astept acolo. Uite asa ne gasim fara san e stim, Stii ce fascinant e acest lucru?

Constantin- tu iti pui intrebari daca e rugaciune sau nu? E doar o rugaciune cum bine ai intuit – neputinta, e neputinta de a te simti mereu langa El si atunci ai impresia ca s-a departat de tine. Cromatica frunzelor ce ceva ce ma facineaza si eu am simtit culoarea in mult mai multe nuante.

Bianca Iulia- a fost ce ai intuit tu nu mai vreau sa repet cuvantul, nevoia de a ajunge acolo e poate cererea pentru cel caruia incerc sa-I daruisec din prea plinul meu, simti unori ca totul se prabuseste ca parka lupta pentru ceva anume, nu-si are rostul a poate nici tu nu esti pregatit sa lupti pentru tine si atunci lupti pentru altul ca doar asa vei deveni si tu puternic

Dana – te regasesc din nou la un text de-al meu, trebuie sa incerc s alas si eu semen, e mai mult decat idea de spiritualitate, e cautarea si drumul…

Adrian Erbiceanu - simt nevoia să intervin și îmi cer iertare că am omis un moment important al sarbătoririi lui Adrian Munteanu la care ai participat cu adevărat. De ce spun cu adevărat fiindcă ai venit în momentul cheie al sărbătorii cu acel telefon în direct prin care i-ai transmis lui adevărata ta prietenie, că indiferent de distanțe, de ocean si alte înălțime sau coborâșuri prietenii adevărați nu se uită niciodată. Am fost la fel de eomoționată precum Adrian când te-am auzti la telefon, fiindca tizul tău nu a rezistat și a vrut să împărtășească acestă bucurie tuturor. Să știi că le-am transmis la toți cei prezenți acolo de pe poezie salutul tău! Sper să mă ierți că acest moment important nu l-am trecut sus în articol, mai am și eu scăpari și apoi au fost multe lucruri pe care nu le-am consemnat lăsând libertatea și celorlalți participanți să-și împărtășească trăirile. Dar și faptul că acolo printre paginile cărții ți-am descoperit contribuția e semn că existam. Cu mult drag, și însemn al prieteniei.

Elena Cătălina- ce mult mi-a trebuit să aflu cine e Cătălina că pe Elena o știam… asta e, e o surpriză pentru mine că te re/găsesc la acest text al meu semn că popasul făcut aici înseamnă ceva si pentru tine, dar mai ales pentru mine, e bucuria că lectura nu a rămas fără efect.

Felicia- desigur că fiecare din noi atunci cand scrie, scrie având o anumită stare și mă gândeam că am ascuns bine și nu se va simți acea tristețe de care încerc în fiecare text să scap, versul vizat e unul din cele de la care am pornit. Îți primesc îmbrățișarea cuvântului lăsat pentru mine ca un balsam

cuvintele
puse la dospit atemporal
pâini de piatră rotunjind crestele
vânătorii de chihlimbar
s-au pornit să caute rășinile – în rotunjimea ovalului de chihlimbar, pietrele se lasă mângâiate de mina cuvintelor așezate unori atemporal peste cristalele sfărâmate din piatră. Piatră își rotunjește uneori forma sau devine colțuroasă pentru a se apăra de labele ogarilor afgani, sau poate e doar cornul cântărețului adăpostit în luminișul cald al creatorului. Din petale de soare încerci să constriești eliptic uneori echinocțiul de primăvară în sens retrograd pornind de la culoarea punctului de referință… nu reușesc să intru mai departe, te decopăr altfel, prea multe ascunzișuri sunt aici la tine, asunzi o stare pe care o maschezi cu tot felul de peisaje, știu eu așa mi se pare, dar poate nu...

Punctez:
expirația săvârșește finalul
vale scărmănată de vânt
și finalul: n-am văzut încă pe nimeni
care să urce
coborând
într-o facere simbolistică doar mâinile creatorului cu modestie coboară privirea topind îndârjirea din noi comparată cu acel cub de gheață, simplu dar plin de semnificații poemul tău, simplitatea determină interpretări pline de imaginație, mi se conturează tablouri...

Treisprezece - unirea fiintei noastre cu divinitatea, spiralate in numar de trei sunt siragurile asezate la temeliea unei zidiri, mergem undeva spre mine tine sau mergem impreuna spre altii, zece de zece ori ma-i tot chemat si nu auzeam din cauza acelui cerc din spatele lui zece. Trei spre zece , amintiri a unor oameni care au cosit finul in dimineti pe vaile cerului asezandu-le culori de galben pe fruntea senina a unui ochi lacrimand. Treisprezece era scris undeva pe acoperisul norilor incercand rostuirea inimilor pentru a da nastere la amintiri. Si chipurile acelea au ramas doar douasprezece fiindca unul isi daduse prilej de vindere...

Victor e frumos darul tău pentru ziua de azi, care a început să se prelingă ca o lacrimă pe urma amintirilor, am zis că le putem posta și mă bucur de inițiativă, parca mai avem și altele vom încerca să facem cum bine ai spus să spiralăm cuvintele, iar gândurile să le strivim înaintea nopților din noi, ce mă bucură foarte mult e că am citit și ultima ta poezie și văd o ridicare deasupra cuvântului, ai început să-i dai noi sensuri, mergem înainte lepădând durerea, ca rădăcinele să-și poată face locaș și-n stâncă. Mulțumesc pentru acest moment al zilei.

Horia, mă gândeam că poate ziua ta o putem sărbători în cadrul sărbătorii de suflet la Brașov, la lansarea cărții lui Adrian Munteanu, nu știu de ce am trăit cu impresia că nu era prea departe de a ajunge și tu acolo, dar a fost doar o părere, cred că mi se trage din noaptea dinainte de sănziene să gândesc la lucruri care nu se pot împlini. Am venit special pe acest text fiind al meu e o excepție să-ți spun din suflet și acel la multi ani pe care l-am rezervat în alt cadru. Cu tot dragul pentru tot ce scrie și mai ales pentru frumusetea momentelor din poemele scurte.

...m-am trezit</i> că undeva printre aceste cuvinte mi-am găsit numele scris pe aici la tine, îmi pare rău că nu am reușit să ne facem cunoscute așa față către față, dar sper să repet figura asta, când încă nu știu, dar îmi doresc o revenire. Au fost momente plăcute pentru mine, nu știu restul... Da și cineva de departe a venit!

Codrina – Joaca aceasta a mea până la urmă e o căutare a așteptării, a așteptării că trebuie să se întâmple ceva, și ai văzut mai departe de cuvinte , e mai mult un îndemn, un îndemn că trebuie să mergem înainte, toate cele frumoase și ție.

Roxana - te văd așa ca un musafir de onaoare aici la mine, e sigur că uneori fiecare dorește o evadare, din sine sau pentru sine, te mai aștept aici cu sau fără grabă.

Florin – ei uite așa, din doi în doi ne trezim că timpul trece și încercăm să mai vedem și unele rezultate, matematic văd că am început să învăț urmează cealaltă parte care este mult mai importantă - sufletul

Dana – da , tu vii cu o propunere, dar în momentul acesta nu întâmplător am pus așa , fiindcă e o stare de incertitudine, eu nu sunt complicată de felul meu și uneori simplitatea e prea simplă, dar asta e!

Bogdan – trăireile vin uneori de pe aiurea, vin ca să-și găsească starea lor, alteori le cauți chiar fără motiv și te întrebi de ce și pentru ce, amintirile sunt cele mai frumoase lucrui pe care le purtăm cu noi fără a le simți greutatea, iar zidirea din cuvânt ar trebui ca fiecare din noi să ne-o însușim. Și apoi crezi că mă supăr eu dacă tu scrii contre la mine gândindu-te la altcineva drag care e acum departe, ai apropiat distanțele prin acest vers.

Dumitru- tu veșnicul meu catrenist, mă faci de fiecare dată să mă gândesc că e bine ca să mai fie și oameni de genul tău altfel viața ar fi prea urâtă și cuvintele ar fi așezate prea în ordine, tu vii prin cuvântul tău și împrăștii tot felul de miresme, de la cele foarte tari , la cel doar simțite. M-am învățat cu obrăznicia ta, așa că poți merge înainte.

Salomeea-
hai să facem lucruile după rostul nostru
să trăim iubirea mai presus de trăire
să ne bucurăm în bucuria mea și a ta
să fiu omul clădit de El
ca într-o joacă de copil

Daniela- trecerea ta pe aici în momente de totală liniște sufletească e semn că ne căutăm dincolo de cuvinte și ne regăsim în simțiri de înălțare, acolo unde doar firea își poate pleca gândul în rugăciune. Toate cle frumoase pentru momentul de plecare a genunchilor.
Victor - uite vezi ce important este cuvântul ne putem regăsi în el în orice moment , chiar și în acel moment de de tandrețe spirituală, când doar gândurile poartă în ele simplitatea cuvântului.

Gavril – ohoo! Câtă vreme a mai trecut, câte gânduri s-au rostogolit prin văile memoriei, câte flori s-au uscat așteptând ca parfumul lor să ne încânte și câte multe altele au trecut peste noi. Este o bucurie că te-am regăsit printre cuvinte!

Victore - multumesc pentru impletirea dintre versuri, pentru faptul ca te-ai regasit in momentul cel mai inrim al fiintei mele acolo un de gandurile nu-si gasesc nici un fel de oprelisti, unde totul pare a fi si este atat de intim, trebuie sa-ti multumesc, pentru versurile cuvant si pentru faptul ca existam.</i>

luni
dejun
atunci te\'am bagat in lumea poeziei si ai disparut
m\'ai uitat pe trunchi de copac in aceeasi dimineata ce mi\'ai trezit\'o urland agonia pe care\'o traiai de zile
am simtit rece si ud si parca mi\'era trupul batut
valurile trecutului tau ma loveau de nodurile zilei

Ce pot spune e că, ai mai avut o poezie la care am spus că meriți stea, și dacă îmi aduc aminte am spus că prima o păstrez undeva ascunsă în intimitatea mea, acum chiar că nu voi mai reuși să ascund nimic, totul e prea frumos aici la tine. Mă bucur enorm că ai schimbat stilul și că a dispărut tristețea aceea devastatoare. Versurile sunt clădite pe un suport ușor umoristic, dar au consistența unui poem bine închegat, mai persista așa un fel de amărăciune dar totul e dirijat de virgula care se pare că uneori nu-și găsește locul ar vrea să fie pusă nu chiar acolo unde îi este locul, ci acolo unde își dorește, virgula nu e numai pentru delimitare grafică în cadrul unui vers, ci reprezintă aici semnul când sentimentul trebuie spus și nu oricum și poate fi agățat de-o virgulă sau cel mult poate într-o numărătoare inversă a zilelor. E un pic mai mult descriptiv poemul tău , dar sunt sigură că vei reuși și mereu există un mâine.

* Pentru acest poem și poate cel mai mult și pentru o încurajare de a fi mult mai atent în ce scrii și mai ales să încerci a scăpa de anumite goluri. Se mai poate interveni pe ici pe colo să mai scapi de umplutură, poate voi veni și cu sugestii, dar te las pe tine să încerci...

Nu poți folosi cratima? Îmi deformează versul și nu-mi dă acea amploare, poate încerci

Lucian- mă bucur că te-ai oprit pentru o clipă și asupra acestor gânduri ale mele în prag de seară, chiar dacă spui mai mult să știi că farmecul rămâne acolo unde este, aș fi vrut să știu, poate altă dată..