MPMaria Prochipiuc
Verificat@maria-prochipiuc
Iasi
mariacyt@yahoo.com
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Domnule Diviza,
ai remarcat calmul poemului, dincolo de cuvinte e acea lumina lina ce marcheaza trecerea, trecerea prin viata aceasta spre cea de dincolo. Am renuntat de data aceasta la metafore interpretabile pentru simplitatea cuvintelor.
Pe textul:
„Clipa următoare" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextEu nu am nici un atu, nu am nici macar As-ul din maneca, nici o problema, ci numai bucuria de a te citit din nou. Poanta pica exact acolo unde se tinteste!
Pe textul:
„Atu" de Atropa Belladona
Recomandat0 suflu
ContextMarilena,
ce frumos ai spus tu >>tăcute stele luminează cerul, precum amintirile gândul<< se spune că ce este trecut să rămînă doar trecut, dar când trecutul este veșnic prezent, lucrurile capătă altă dimensiune, oare destinul poate fi numit: durere și bucurie? Parcă sunt la început de drum și mă bucură popasul tău aici. Mulțumesc!
ce frumos ai spus tu >>tăcute stele luminează cerul, precum amintirile gândul<< se spune că ce este trecut să rămînă doar trecut, dar când trecutul este veșnic prezent, lucrurile capătă altă dimensiune, oare destinul poate fi numit: durere și bucurie? Parcă sunt la început de drum și mă bucură popasul tău aici. Mulțumesc!
Pe textul:
„departe" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextCristina, nu sunt sigura daca stii cu adevarat ce este cu acel ,,departe,, important e faptul ca totusi mai exista cineva care ma citeste, iti multumesc pentru gand si da ramane doar >tacere si speranta!
Pe textul:
„departe" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextFrumusetea versului aduce cititorului un univers ce trebuie descifrat.
Remarc:
- mână abia respirând
- cutremurului dintre noapte și zi
- pasul din zăpada înaltă
Remarc:
- mână abia respirând
- cutremurului dintre noapte și zi
- pasul din zăpada înaltă
Pe textul:
„Jocul" de florin caragiu
0 suflu
Contextimaginile se desprind din poem ca niste flashuri rosoglondu-se unele spre altele dând o stare de incoerență calculată. Cuvintele par tulburate de sensurile puternice fiind în contrast cu ochiul gol, care de fapt vede mai mult de cât poate cuprinde. Fragilitatea întâmplării este dusa spre trecut.
Pe textul:
„sevraj" de Florin Andor
0 suflu
Context De ce chiar la 4000 de metri spre cer? Cerul poate fi în noi! (e doar o remarcă a mea) Am înțeles foarte bine semnificația titlului, universalitatea Cuvântului poate tinde spre înalțimi. Un poem echilibrat, bine dozat, pot spune și cadențat, drumul spre cer are niște trepte pe care doar le intuim. Cuvintele au rolul de-a escalada, au rolul de-a rezista peste timp, dar nu în ultimul rând au rolul de-a ne defini ca oameni. Am făcut o pauza lungă nu numai de scris dar și de lectură, încerc să recuperez….
Pe textul:
„la 4000 de metri spre cer" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextAi tot copt pînă le-ai răscopt desigur și ți-a ieșit ceva spumant, ceva de genul șampaniei, dar nu de cea franțuzească, dar nici de bucium, ceva mai ,,americană,,. Un text bine dozat, și apoi știu că nouăzeci și nouă la suta e purul adevăr, așa că fcțiunea sau fricțiunea nu a trebuit împrumutată, gândeam eu că noul ,,job,, îți va da multe satisfacții scriitoricești dacă nu de alt fel…
O proză deosebită! Nu le lăsa pe celelalte să se piardă, poți scoate fragment după fragment, fiindcă sunt atâtea momente care nu trebuie lăsate uitării.
Pentru frumusețea textului, pentru buna dozare… toată aprecierea mea. Să-ți spun un secret: cu toate că acest episod era cunoscut, l-am citit cu nesaț să văd până unde ai ajuns… și ai ajuns bine!
Pe textul:
„Viața, cent cu cent (fragment)" de Daniel Bratu
0 suflu
ContextUn poem deosebit, un alt mod de a înțelege singurătatea, decele mai multe ori se spune că singurătatea e o grea povară, dar așa cum o descopăr aici poate fi și o pace a sufletului, un timp în care sufletul și chiar ființa se regăsește pe sine. Aș putea spune că momentele de singurătate te fac să înțelegi anumite lucruri, fiindcă nu poți adopta singurătatea ca pe un mod de viață, atunci rămâi fără să vrei dincolo de lume, te pți refugia în tine doar un timp scurt, în care să te revezi, în care să te cauți…
Un poem construit foarte bine, ce spune prin cuvinte simple, adevăruri și chiar înțelegerea unor lucruri mărunte.
singurătatea îți oferă răgazul.
la un moment dat, înțelegi un lucru mărunt,
împlinitor sau ca o resemnare –
lumea a rămas definitiv în afară,
iar acel refugiu e numai în tine.
Un poem construit foarte bine, ce spune prin cuvinte simple, adevăruri și chiar înțelegerea unor lucruri mărunte.
singurătatea îți oferă răgazul.
la un moment dat, înțelegi un lucru mărunt,
împlinitor sau ca o resemnare –
lumea a rămas definitiv în afară,
iar acel refugiu e numai în tine.
Pe textul:
„Singurătatea, înțelesul puterii" de Marius Marian Șolea
0 suflu
ContextAmintirea unui timp spus într-un fel anume, amintire revăzută prin ochiul de copil, un mod deosebit de rdare a unui moment pe arca timpului. Îmi place mult să te regăsesc așa, cu aceste spamuri despre timpul trecut, dar de ce nu și de prezent. Am citit cu placere, acest prag din viața ta, cred că bunica făcea și dulceață de trandafiri, nu?
Pe textul:
„o traiectorie bizară" de Marinescu Victor
0 suflu
ContextAm incercat să desprind versurile de imagine, de cele mai multe ori îmi place să descopăr tabloul dincolo de cuvinte, dar cu ajutorul lor, spre surprinderea mea cele două tablouri nu se pot suprapune, tabloul meu era o iarnă privită prin geam de la căldura sobei, la tine aici e mai multă căldură , foamea nu ar fi chiar așa de aprigă, dincolo de imagine, mi-am pictat un tablou al meu după versurile tale, ceea ce este foarte important. Am citi cu multa placere, poate sperăm într-o revedere.
în miezul iernii
deșir amintiri
sufletul întroienit
în miezul iernii
deșir amintiri
sufletul întroienit
Pe textul:
„Miezul iernii" de Cristina Rusu
0 suflu
Contexthttp://www.poezie.ro/index.php/prose/1822327/Cenu%C5%9Farul_humorului_teatral_%E2%80%93_Ion_Diviza
Pe textul:
„Comedie" de Ion Diviza
0 suflu
ContextÎntre viață și moarte nu mai rămâne decât cerul- un poem deosebit cu multe semnificații chiar la nivel de cuvânt, versurile pot fi luate de sine stătătoare:
sunt unii care se plimbă cu tații pe pajiști
alții își caută chipul în găleți cu ape neliniștite
între cer și pământ sunt doar eu
mi-e teamă să-ți mai rostesc numele
Căutarea în noi și de cele mai multe ori dincolo de noi ne face să descoperim noi și noi taine. Cuvântul în sine e o taină, tu îl folosești într-un mod în care e imposibil să nu-l poți interpreta în mai multe feluri, aici stă frumusețea cuvântului, a versului și a întregului!
sunt unii care se plimbă cu tații pe pajiști
alții își caută chipul în găleți cu ape neliniștite
între cer și pământ sunt doar eu
mi-e teamă să-ți mai rostesc numele
Căutarea în noi și de cele mai multe ori dincolo de noi ne face să descoperim noi și noi taine. Cuvântul în sine e o taină, tu îl folosești într-un mod în care e imposibil să nu-l poți interpreta în mai multe feluri, aici stă frumusețea cuvântului, a versului și a întregului!
Pe textul:
„nu" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextMinison sau unison sau la unisonNatașa- pare o răzvrătire la nivel decuvânt sau cine poate pătrunde modul incifrat în care cuvintele își dezleagă limba cu pasul lent ca într-un apus de...de dincolo de filament înțelege; mă gândeam că poate e firmament, dacă tot se bate la porți unde procentul e ridicat...baletul ca formă de limbaj poate să exprime multe, totul depinde de ce înțeleg privitori. Poate o kalinka, ar fi mai potrivită pentru orice moment.
Pe textul:
„Dansăm fără rușine" de Daniel Bratu
0 suflu
ContextStrofele sunt ca niște flashuri ce descoperă cu lumina lor imagini deosebite, simplitatea poemului îi dă o frumusețe aparte, foia de cort și viața parcă ar fi într-o discordanță totală, dar dacă încercăm să pătrundem mai mult utilitatea foii de cort, regăsim trimiteri spre aspectele vieții.
Asfințitul pare a fi deosebit prin ochiul privitorului ce poate să străbată nu numai cuvintele și să le dea sensuri diferite, dar mai ales prin faptul că fiecare privitor poate vedea asfințitul după starea lui interioară.
Pe textul:
„asfințit de septembrie. daruri" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextA comenta apocalipsa unui neam ar fi o întinarea a acelor suflete care prin cumințenia lor, prin tăcerea lor, poate… se gândeau ca atunci când vor crește să-și ridice neamul dacă nu la locul de cinste, măcare să instaureze cinstea și dreptatea, omenia și demnitatea. Sunt încălcate toate legile, nu numai a acestei societăți, ci legile umanității, ți se extermină dreptul de a trăi. Sunt prea zăzvrătită, dar e prea puțin spus ce stare am când am văzut ce s-a întâmplat și ce se mai întâmplă. E mai mult decât legea junglei, nici măcar nu ești lăsat să decizi singur ce vrei…
Poemul l-aș scrie pe stindardul umanității, vă dați seama că de fapt ce se întâmplă e terorism asupra neamului nostru?
Nu pot spune decât că ai reușit să redai starea de revoltă nu numai a ta, ci și a mea ca cititor și este suficient!
Poemul l-aș scrie pe stindardul umanității, vă dați seama că de fapt ce se întâmplă e terorism asupra neamului nostru?
Nu pot spune decât că ai reușit să redai starea de revoltă nu numai a ta, ci și a mea ca cititor și este suficient!
Pe textul:
„România arde-ți copiii de vii" de George Asztalos
0 suflu
Contextmă topesc pe asfalt
covor de ciocolată fină
să vină picioarele tale să vină
urmele ca steluțe eu bulevard
adun sclipirile
apoi ard - stelele își pierd frumusețea atunci când le risipești din sufletul tău altfel de cum ți-ai dori, ceva ce îmi atinge sufletul în mod deosebit din egoism vreau să păstrez cu sfințenie ( asta referitor la steluțele adevărate)!!!
Iubirea e cel mai frumos sentiment pe care îl poate trăi Omul, ceea ce desprind din prima strofă mă duce cu gândul la acea ardere interioară pe care uneori nu ne-o putem explica și încercăm să ne exteriorizăm în fel și chip.
Forma de expresie a acestui poem e directă, e de fapt o manifestare a spiritului mistuit de dragoste. Poezia este o artă iar iubirea e întruchiparea poezie.
covor de ciocolată fină
să vină picioarele tale să vină
urmele ca steluțe eu bulevard
adun sclipirile
apoi ard - stelele își pierd frumusețea atunci când le risipești din sufletul tău altfel de cum ți-ai dori, ceva ce îmi atinge sufletul în mod deosebit din egoism vreau să păstrez cu sfințenie ( asta referitor la steluțele adevărate)!!!
Iubirea e cel mai frumos sentiment pe care îl poate trăi Omul, ceea ce desprind din prima strofă mă duce cu gândul la acea ardere interioară pe care uneori nu ne-o putem explica și încercăm să ne exteriorizăm în fel și chip.
Forma de expresie a acestui poem e directă, e de fapt o manifestare a spiritului mistuit de dragoste. Poezia este o artă iar iubirea e întruchiparea poezie.
Pe textul:
„Ultimul poem de dragoste" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextVisul o trecere dincolo în limpezimea minții, toate duc spre o lume ce nu mai are culoare, ci doar un chip, întruchipând singurătatea trestiilor tulburată de împreunarea mâinilor strecurând un tainic surâs, când luna își găsește odihnă pe șoldul mângâiat de alte mâini.
Pe textul:
„Depărtare" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
ContextPrimul vers are o frumusețe deosebită prin acel amăruie-femeie și nu numai, dar și pein repetarea numelui la început și la sfârșit de vers. Sărbătoarea de sânt Maria mare undeva la jumătatea lui august când strugurii dau în pârg e bine definită de versul trei. Poate pentru mulți dintre noi amintirile sunt ca păsările ce cântă prin ramuri…Strofa a doua definește atît de simplu dar cu rezonanțe puternice trecerea spre suferință, stilizată de versul: când foșnește sângele în noi…
Strofa a patra aduce din nou sintagma din prima strofă dar mult mai definită: dulce-amară..și apoi trecerea spre: până ce un somn va trece prin noi
cum trece coasa prin fragedul trifoi.
Strofa a patra aduce din nou sintagma din prima strofă dar mult mai definită: dulce-amară..și apoi trecerea spre: până ce un somn va trece prin noi
cum trece coasa prin fragedul trifoi.
Pe textul:
„Maria cea Nouă" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
Context