Maria Prochipiuc

Ah, mi-a scăpat , vezi ca ai o literă în plus, corectează te rog: Și seceta găsit-au să înfrunteș
Să auzim doar de bine și mai aștept legende în versuri, și despre alte...

Demult, un râu ce curge în aval
S-a răzgândit și s-a oprit privind spre mal.
I-a zis: - Mi-e dor de munte, foarte dor,
Aș vrea să mă întorc acasă, la izvor ! – E prima lectură la început de zi, o lectură ce mi-a înfurumusețat sufletul, rar se mai gândește cineva la râuri ( cineva ataca într-un comentariu că e greu să înțeleagă unii poezia nu mai știu de ce factură, când ei scriu doar de iubiri neîmpărtșite și aș completa eu de flori, de păsări…) e minunat să te apleci și asupra frumuseților ce te înconjoară, această poezie e ca o legendă în versuri, nu voi comenta versurile, fiindcă chiar nu am ce reproșa. Parcă auzi chemarea râului, a malului, cerând a fi cântate de cei ce le înțeleg sensurile, de cei care pot desluși sau înfăptui legende. Poezia este ca un râu, care sapă uneori în piatră, care își lasă toată căldura sufletului peste versuri, care este cuprinsă de doruri, este poate tânguirea acestui râu de aici. Poezia este darul de suflet al poetului întins lumii, eu l-am primit ca pe un adevăr…

Tudore, vreau mai multe detalii te rog să mă contactezi la adresa de la profil. Îți mulțumesc pentru informație!

Ovidu - eu am înțeles, tocmai de asta am spus că mi s-a părut interesantă pornirea ta în analiza unui text, nimic de reproșat…și iar interesant spun este faptul că ai spus că finalul permite cititrea pe mai multe chei.

Ionuț – poate e prea târziu să-ți mulțumesc pentru colaborarea la acest poem, dar totuși o fac, acum , aici. Ai dreptate prea te-ai nisipit tu în acest poem, prea mi-ai întors sensurile, ale mele erau cuminți așa cum poate a intuit Ovidiu, dar tu m-ai făcut să pătrund adânc și să simt cum bine spui esența lumnului crucii. Mulțumesc pentru acest poem, este deosebit de celelalte, tocmai prin intervenția ta.

Ovidiu – interesantă plecare în a da semnificație unui poem, să începi cu sfârșitul, oare chiar numai acela merită? până a ajunge acolo am tensionat orice cuvânt, i-am dat valoarea pe care trebuia să o aibă aici în acest așa zis poem ( e poem că se supără Ionuț) și da e un psalm – rugăciune, chiar nu există echilibru, păi cum altfel ar fi rădăcinile înfipte sub lemnul crucii?. Întrebări la care aș vrea un răspuns sau îl voi căuta singură? Mulțumesc de trecere a fost o placere să-ți ascult cuvintele...

Valeriu, cum adică îți cunosc opera, care operă? Adică ți-ai aruncat chiloții și ți-a rămas opera goală? Cred că ai început să ai buline la cap, ce zici, de acolo ți se trage? oricum cu chiloți sau fără chiloți umorul și buna dispoziție să-ți țină pasul tot așa…te mai aștept cu alte ``satirice``, dar mai îmbrăcate că e soare mare și cine știe...insolație…

Nicolae, ai grijă, e mai bine să postezi un text două pe zi, ca să poată fi recepționat, cred că acesta este scopul, nu să le răstorni din sac pe toate odată. Eu mă bucur nespus că te-ai înscris pe agonia, și te îndemn a fi luptător, fiindcă așa știu că îi stă bine epigramistului. Eu sunt la început de curs epigramistic sau epigramatic?? Încă un festival și ...

Vezi Valeriu ca ai uitat, nu eu vorghesc , tu vorghești și nu numai de cei din Pașcani, mă gândeam că ai obsesie la chiloți, îți redau mai jos o strofă, două dintr-o poezie și poate te dumirești, de asta am zis că de mâine nu mai ...

De cum ajung acasǎ-n prag,
Mariei, praf îi fac chiloții,
Am sǎ-i întind și am sǎ-i trag
În zdrențe-am sǎ-i prefac cu colții (!)

Cǎ sǎ v-o spun pe aia dreaptǎ:
Nu de Maria mi-este dor…
Chiloții ei, vina o poartǎ,
Ai dracului …mǎ strâng de mor!

Abia aici mă pot manifesta desăvârșit, la textele din atelier îmi place să intru, dar ce mă deranjează e faptul că dacă las un comentariu e așa cum l-aș îngorpa de viu. Aș recomanda ca și comentariile de la Atelier sa fie văzute!

Da, epigrama aflată aici e cea care a participat la Tg. Jiu, poate cei în drept o vor evidenția, și eu am drepturi depline , dar las pe specialiștii în acest gen să o facă.

PS. Pentru editori, poate totuși aude sau vede careva, vin pe site oameni de valoare și noi îi tratam cum? Nu a fost suficientă precizarea de la cealalată epigramă ca totusi să rectificați ce ați greșit?

Acum și aici am și eu ocazia să pot aprecia nu numai prin cuvinte satira, nu prea știu eu cu ce se mănâncă, aha tu spui că e poezie, doamne de-ar vedea doctorii în cuvinte ne-ar pune la zid... dar asta e altă treabă, eu susțin sus și tare că aici e o poezie satirică, și știi de ce fiindcă mă faci să râd, nu e suficient? adică e plină de umor. De-o bucată de vreme văd că doar cu chiloții ai treabă, mai acum câteva zile Adrian Munteanu, acu tu, cred că de mâine nu mai...Poezia ta are frumusețea cuvântului spus fără ocolișuri,e usor de recitat și foarte ușor de memorat poate astea sunt caracteristicile acestui gen literar.Pentru toate câte am citit aici la tine toată aprecierea mea.

De ce la atelier întreb? Ce are textul, sunt greșeli, nu respectă regulamentul?

Bine ai venit Nicolae!

Nicolae Bunduri – Brașov este câștigătorul Premiul I „Jean Cănăvoiu” – Festivalul de Epigramă Tg. Jiu 2006. Vezi articcolul: http://www.poezie.ro/index.php/article/190543/index.html

Una din epigramele de la concurs:

RECULEGERE, LA MORMÂNTUL MEU

Spre cimitir m-ați petrecut
Acum tăceți! Ceremonie;
La ce gândiți într-un minut,
Voi medita o veșnicie.

Dar și cea care este aici respectă cele ale epigramei, chiar nu înțeleg, sau așa se procedează cu fiecare venit?

Claudiu, depinde de înțelegere, probabil subtilitatea titlului din concluzie - rezumat a fost înțeleasă așa după cvum sunt scrise și poemele, sau a fost destul de bine înțeles mesajul dar subtil a răspuns și autorul, am recomandat ieri un text care merita cu desăvârșire să stea la recomandate, dar probabil nu e iubit autorul sau versul lui, cine știe, fac și eu presupuneri, propunea mai demult Radu ca sa apara pe prima pagina la texte numai textele fără autor, ei atunci am fi vâzut realitatea... ``Remarc`` are cu totul altă remarc

Nici nu mă gândeam că macar unul din versurile sonetului cu pricina nu te va inspira, și se vede că am intuit corect, mă gândeam care… de multe ori stau și mă gândesc, dar nu mai contează la ce, de alte foarte multe ori am văzut că la subsolul epigramelor tale găsesc o anumită coană Maria, și atunci mă depărtez că nu vreau să am probleme cu gelozia…epigrama are frumusețea ei, iar aici aș putea să reflectez invers:

din depărtate sălbăticii genu neconsolatul
cu ochii blânzi și mintea încâlcită
privește în adânc și scârbă i se face

întoarce sufletul spre-altă zare
dar nimeni nu-l cunoaște
el singur nevăzut nedumerit și-așteapă ceasul
sub dunga apusului
emoționat!

Mă naști într-o anume rânduială,
Să moștenesc ce-i bun de la părinți
Și chiar I-ai pus să-mi ceară socoteală,
Când nu răspund știutei lor dorinți.- Un poem al existenței, întoarcerea spre rădăcini, întrebări la care aștepți răspunsuri. Se pare că faci un exercițiu al minți, așa văd eu poezia cu rimă, un exercițiu permanent al minții. Rămâi ancorat în rigorile versului, dar folosind mereu alte teme. În marea majoritate poeții de azi pentru a avea o reușită, o speranță de reușită, încearcă să demonstreze prin ieșirea din vechile canoane, ce remarc aici e că versul ritmat poate fi mereu tânăr chiar respectând anumite reguli prozodice, nu se pierde nimic din frumusețea cuvântului. Cuvântul știe să vorbească, se împerechează, nu se lasă furat, ci este filtrat prin mintea poetului, dându-i un nou sens

Te știu în mine și Te simt cu rost
Pentru credința vie și curată.
Chiar dinăuntru Tu mi-ești adăpost
Și ajutor pe calea arătată. - Tu parcă scrii pentru cei de dincolo, cititorul primește din poezia ta materia gata gândită, e așa cum ai pune pe tavă și numai trebuie servită. La prima cititre versurile par ușoare, problematica… dar nu e așa e aici o întragă filozofie, e un crez poetic, e un fel de dezbaterea a unei realități care se află în tine, în mine…Dacă ne aplecăm cu totul asupra întregului poem, descoperim o formă premeditată a poeziei tale, apoi mesajului este exprimat deschis.

Am vorbit la general despre poemul tău, se poate lua vers cu vers, fiecare luat separat are înțeles deplin, aici e toată frumuseșe, eu doar am atins punctele generale…

Cu adevărat poezii, autorul nu are nici o vină desigur, dar mă întreb toate au fost la reducere pentru recomandate? Sau recomandarea e la reducere? Da desigur, nu e nevoie de răspuns deja îl știu, mă întrebam și eu așa…

Remarc:

1. eu dădeam cu pietre-n Tine
tu trăgeai cu pușca-n Mine

2. pe aceeași bancă în metrou scaun lângă scaun cu puștoaica fresh te doare capul îți e rău cald ai borî știu, te abții măcar dacă ai fi în stare să râgâi înfundat și demn, virgile.

3. umblă atent cu acul acela lung și gros

4. aceasta este o tuse tabagică

5. respiri adânc și te rogi

* ...și steluța

îți mulțumesc , nu mă pricep la descântece, dar am încercat și eu ceva de genul:

Surioară trecătoare
Ce vânt te oprește
Și mi te șoptește
Cână-mi vis de noapte
Mintea s-o hrănească
Foc în inimă
Dragul meu în prag
Să scriu cu drag…

Elena pagina aceasta îți aparține,eu doar am făcut anunțul, de obicei nu comentez, las pe cel căruia îi este destinată pagina și am văzut că ai răspuns doar unui comentator, parcă...

Ghicitoare? Mă gândeam la început că poate fi luată și ca epigramă, dar dacă tu spui acest lcuru că că e ghicitoare oricum nu mă apuc de ghicit. Caut aici la tine caracterul figurativ al ghicitorii, și descopăr un joc frumos al gândului, tematica este pe măsura evenimentelor, așa că ești în realitatea imediată, ceea ce e de punctat. Mă întrebam dacă ghicitorile au o poetică a lor, cred că da, așa cum au epigramele, de ce nu ar avea și ghicitorile. Se pare că există și o estetică a acestei forme de exprimare. Consider că merita evidențiată într-un fel *

chiar de trăia doar pentru furtișag
dar m-au izbit în plex cu mâna stângă
și-apoi cu toții-n buruieni i-o trag

Citind tilul sonetului ( si apoi tot sonetul) am și pufnit în râs, de ce nu mă întreba, mi-l închipuiam pe poet cu zâmbetul sarcastic și pe mine recitând din el…oare ai uitat să lași pauze între strofe sau cum te știu inventator ai încercat o altă variantă, oricum una peste alta, nenumărând silabele mă opresc doar la sintagme și mai ales la mesaj, pot spune că e un sonet de zile mari! E aici un fel de un univers al omenescului din el, din mine, din tine sau… cu toate frumusețile, dar mai ales cu neistovitele sale elanuri de autodepășire. Întreaga poezie exprimă varietatea inepuizabilă a sensibilității, influențată într-un fel, de tot ce societatea și natura în continuă mișcare îți propune ca meditație, desfaci noi unghiuri de zbor în răsucirea unor spirale aproape invizibile.

Stilul acesta de scriere și ceea ce prezinți mă face tot timpul să meditez, de fapt e meditație în meditație, folosești metafore, ceea ce dă în proză o frumusețe deosebită scrierii. Uite ce mi-ai transmis tu :

evadează tristețea trecutului pe inelarul zilei de mâine
gândurile înmuguresc pe țărmul inimii cuvinte nedeslușite
sarcastic florile de la fereastră se ofilesc indispuse iar
nopțile nedormite își duc întunericul la margine de suflet
eu ca o ofrandă călătoare mă ofer drumeților însetați de cuvânt
să mă poată descifra literă cu literă