Maria Prochipiuc
Verificat@maria-prochipiuc
mariacyt@yahoo.com
Pe textul:
„după beție" de Liviu Nanu
Pe textul:
„relație" de silvia caloianu
Pe textul:
„Amprentele unui timp" de Maria Prochipiuc
O scriere cu caracter aproape biografic, asa simt eu, dar pe lângă relitățile expuse încerci și un fel de extrapolare a evenimentelor, un fel de fabulare. Te cunosc din poeme, aici se simte foarte mult metamorfozarea poeziei în proză. Sunt foarte multe expresii care dau niște imagini deosebite: unde doar soarele își odihnea ziua, găsisem inima pământului, cerul cu apă s-a întors spre seară…
O scriere plăcută, dar totusi cred eu că îi mai trebuie ceva, ceva ce trebuie să-l faci pe cititor să fie curios ce se mai intampla, sa-l tii cu sufletul la gura...
Pe textul:
„Lebedei nr.21" de Marinescu Victor
Pe textul:
„Undeva sub Carul Mare" de Maria Prochipiuc
Ion Diviza - visul pface parte din viața noastră, de cele mai multe ori unele realități sunt de necrezut încât crezi cu adevărat că doar ai visat. Referitor la apariție exista o vorbă : mai răruț e mai drăguț, dar nu acesta a fost motivul lipsei mele, ci am beneficiat și eu anul acesta de o vacanta de vis, poate de aici și acest text, stii ce bună e uneori desprinderea de și din această agonie a internetului, încât nici nu-ți închipui… doar o viață să mă prindă așa cum bine spui acest blestem. Mulțumesc !
Radmila - puf de păpădie ești și îți este cuvântul, mă gândeam că nici nu mă mai știe nimeni de pe aici, că, știi cum este fiecare cu vremea lui. Am sesizat ca doar cei de peste Prut mai țin legăturile strâns, e bine și așa, cuvântul e cel ce ne leagă, mulțumesc pentru urarea de bun venit, am simțit lipsa voastră, dar e bine uneori să te desprinzi de toți și de toate.
Pe textul:
„Departe de mine" de Maria Prochipiuc
Florin – Mulțumesc, acesta este cuvântul, știi a căuta dincolo de cuvinte și uneori de sensurile lor, dând noi interpretări
Nicolae - petale de cuvinte puse peste căutarea sensurilor, dimineți ce se termină unori înainte de a le începe, frumos spui tu nopțile cu gânduri prefăcute în stele căzătoare… cu timp și fără timp…
Pe textul:
„Undeva sub Carul Mare" de Maria Prochipiuc
MA ioan- nu am știut niciodată care și cum îți este numele, dar poate nu e atăt de important pentru tine , prirea ta pe aici prin pragul poemului meu e mereu o bucurie.
Niculae - dragul meu, îți mulțumesc pentru sugestia de titlu îl voi folosi cu siguranță într-un nou poem dacă vei fi de acord, gândurile tale s-au așezat de cele mai multe ori în mănunchiuri de versuri, undeva sub poala inimii…
Pe textul:
„Iluzii pe un petic de cer" de Maria Prochipiuc
Gelu – Ești poate unul din cei ce simte altfel versul, cu toate că am citit și eu comentariul de două ori, nu am înțeles, ai găsit greu melodia interioară sau nu erai conectat la portativul ei? Mi-ar place sa iei poemul pe îndelete și să vorbești despre ce gânduri, dar e bine că ai lăsat și acest semn de recunoaștere… Mulțumesc
Pe textul:
„Iluzii pe un petic de cer" de Maria Prochipiuc
Inima mea ca o tufă de fragi
Atârnă între lilieci
În scorbura zilei.
Nu mă întorc.\"
Versul are sonorități clare, dialogul poemului e interior și dă cititorului un efect neașteptat, pentru că stilul este direct:
Sunt liber:
Infanterist fără glorie
Unde să plec
Dintr-o mână întinsă
Ca piatra pe apă
În salt scufundându-se,
Totul e simțit, poezia are ceva firesc și cald pe parcursul ei chiar apropiat de sufletul cititorului, se realizează legătura de la suflet la suflet. Mesajul poetic e plin de frumusețea idealului de a scrie!
Pe textul:
„Infanterist fără glorie" de Vasile Mihalache
e totuși vară
dar se aude că într-o zi vom fugi
de noi înșine ascunzîndu-ne
după umbrele altor degete.
Pe textul:
„dimineata pictata in orb" de dinu decuble
Imagini deosebite:
o cămașă goală pe dinăuntru
noaptea cade
ca un mădular peste pădure
moartea mă bate pe umăr
Pe textul:
„improvizație perversă de singurătate..." de Gelu Bogdan Marin
pereții capătă culoarea caișilor în floare
lumina zilei despică inima bărbatului în candelabre
reflectând chipul femeii ce-și poartă azi anii
într-un prezent determinat
de un număr ce pare doar o secvență din șirul
celor ce vor urma
Nuți femeia poveste
ce-și poartă șoldurile unduind marea
în tine poeții văd
universul
Semnul meu pentru oamenii deosebiți
Pe textul:
„Nuți Iancu" de Maria Gold
fiecare unde își găsește un unghi liber
privim cupolele din poziții diferite
privim luciul
după dioptrii - poemul adună în el frumuseți deosebite, se folosesc diverse cuvinte la care doar cineva inițiat poate găsi semnificații deosebite: Iștar, Șamaș...
Sunetul se regăsește în bobul de grâu căruia îi găsesc noi semnificații, de acolo pornește rodul, dar totul e doar în acea înălțare din final.
Pe textul:
„În jurul cercului" de Djamal Mahmoud
Ioane- da, e corect spus: Maria veșnic îndrăgostită, dacă am reușit prin cuvintele poemului să desenez imagini, dacă desenele mele vorbesc prin cuvinte, iar … e de bine!
Vasile- deisgur că ceea ce mi-ai lăsat aici, e superb, mult mai bine decât la mine… faptul că versurile mele te-au determinat să faci un așa comentariu nu poate decât să mă bucure.
Răzvan – tăcerile suprapuse peste necuvintele cuvinte au desigur un rol important, tu ai reușit să înțelegi acea tăcere vorbitoare dusă până la sunetul de trâmbiță.
P.S/ Textul acesta a fost o dedicați și mă bucură că au fost opriri la el și a fost interceptat așa cum mi-am dorit
Pe textul:
„Roua ochilor balsamul buzelor însetate de dor" de Maria Prochipiuc
într-unul mi-am lăsat bagajele
în celălalt nu-mi încăpuse
tot sufletul
Pe textul:
„comisia de disciplină" de Adina Ungur
Pe textul:
„Călătoria" de Liviu Nanu
ungherele umorului să le pătrund
și versuri albe sau cu rimă să-ți dedic
mă-nalț pe tocuri la frunte să-ți ajung
și ghiocei o mie să culeg
că ești frumos o lume-ntreagă știe
iar hora de-ai început-o c-o Mărie
e semn că te-ai grăbi
nu numai
în
poezie
și...uite așa ți-ai dedicat și-o poezie... au trecut vremurile, nu? când mai exista și...
Pe textul:
„E ziua mea....." de Valeriu Cercel
e prea însetat pământul acesta de plânsetul îngerilor
soarele râde în ochiul copilului ce se naște
îmi voi despica inima cu firul acela roșu de viață
să pot întinde brațele răscolind nisipurile
clepsidra să-ți mângăie urmele ecoului
lumina să reverse cântecul
vibrând sub privire
jocul de doi ori doi
colorează zilele
bunăvestire
Pe textul:
„Nașterea*" de Djamal Mahmoud
Pe textul:
„Ca într-un dans viața își reia cadența" de Maria Prochipiuc
