Maria Prochipiuc

Trupul______rostitor al cuvântului prin roua câmpiilor mănoase, vibrând la atingerea apei și pulsând nevăzut curcubeul care desparte viața de moarte. Felină cu fantasme de zboruri fără aripi, care înfioară clipa sărutului, ascunzând cărări tăinuite de miracolul lumii. Furtună dezlănțuită din impulsuri inegale de inimi spre himere care mocnesc forme ciudate. Carne purtătoare de patimi transformate în ochi, gură... și pescăruși care vor țâșni în căutarea Universului. 24 Mai Amăgire______Sub un copac deja îmbătrânit de frunze, privirea caută cerul prin trupul crengilor, strigă dorul zborului mai presus decât se poate, apoi arde cutezanța nopții împrăștiind stele îmtr-o mângâiere... mă voi răsădi din silabe la cumpăna zilei. 25 Mai b> Ceasul______Singurătatea timpului retrasă în rugăciune, slobodă în colivia clipei de visare, iar zborul uită ochii tăi precum gândul care naște viață. 26 Mai Semnul de întrebare______Drumul desăvârșit în răscrucile rătăcirilor fără puncte... cardinale, unde doar steaua polară caută drumul spre seara când nebănuit de rece mi+ai descoperit ispitele urcușului, iar catargul era riscul de a merge înainte. 27 Mai Țipăt______ultimul cântec al păsării dezlănțuit din tăcerea fecioriei, rănit de tremurul cuvântului, oprindu-se să moară între noi pentru a-și alina singurătatea. 28 Mai Târziu______cer al tuturor, dar dezmoștenit de stelele care licăresc ca un opaiț pe coridoarele trecutului, fluierând a bucurie pe străzile necunoscute de mângâierea sărutului. Freamătul neașteptat rătăcește ca un fulger pe cărările neștiute ale sufletului... furtuna a trecut, dar eu încă zic: Tatăl nostru carele... 29 Mai Semnale______picături albe ale norilor desenează inimi, trunchiuri, cruci răsturnate... prelung se aud sunete venite din pustiuri... fulgere scapătă flori de crin însângerate de focul iubirii... copilul zâmbește, îngână cuvântul sămânță... păsări de pradă otrăvesc verdele, iar singurătatea zboară spre liniștea de moarte... Poate mi s-a părut... erau doi ochi ce rătăceau în văzduhuri, căutând liniștea de pe mormântul meu. 30 Mai Raza______Străinul venit de aiurea, pierdut într-o lume fără începuturi, ghemuind blesteme pentru niște lacrimi adormite de atâta suferință...străbate crânguri, despletind părul câmpiilor în vise ciuntite de nenorocul vieții... Am iubit și eu ca tine, am rătăcit din loc în loc, eram un biet copil, încătușat și chinuit de vraja blestemată a vieții. 31 Mai Ecuații______Idei care se plimbă în cârjele necunoscutului, rătăcind pe un colț de gând, puse din când în când la încercarea supravețuirii, se îmbulzesc drogate în imagini și ritmuri cântând pe un ton fals sinfonii ale aducerii aminte…un crescător de idei