Maria Prochipiuc

Daniel,
Nu știu de ce ,dar aș începe poezia ta cu a doua strofă!
Realizari: ,,șoapte-npletite’’ , ,,perdele de verb’’, ,, umbra sapă...șanțuri în formă de cruce’’ , ,,se-nveleau nepăsători cu lumina’’ și :
,, el si-apoi ea nunteau bland, intr-un mirabil fruct
se transforma zbaterea gurilor lor, ascunsa vina’’
Ce mi-ai transmis? Pare fi o răzvrătire sau poate așa am perceput eu? Varga si izgonirea culorilor mi-a creat această senzație.
,,privi-veti cum arde, in ultima zi, ca o varga,
curcubeul iubirii si-ale lui izgonite culori.’’

,,E atât de greu sa-ncepi...’’? Nu , e chiar foarte simplu: primți cu colinda?
Eu vin așa și încep să colind la geamul tău... al lui... E vremea colindelor, e timpul bucuriei... Vine Craciun cel bătrânu... și el vine tot mereu... Noi umblăm și colindăm...florile dalbe... sculați boieri!
La mulți ani noi vă urăm...

Daniel,
Ai inceput să descifrezi suflete? Era normal să te întristezi , fiindcă în acea lacrimă poți găsi seceta unei iubiri neîmplinite, care în arsura ei îmi strânge inima de parcă vrea să-i sufoce și ultima speranță. Nu e strivită asa... ci hoinar atunci cand te aștepti mai puțin, iar glasul inimii nu mai are puterea ,,lacrimi de timp’’ dar...poate fi și cum ai spus tu :,,versurile se refereau la ce minunat e surâsul din ochii cuiva, la câtă bucurie poate declanșa (se-aude clic și vezi lumina reflectată sau e chiar lumina, ea, mult asteptată?)’’ Să sperăm, nu?

La mulți ani!

Da, cred că ar fi cazul să-mi răsfrâng si eu privirea printre versurile tale și ,,voi trudi din zori până seara’’pentru a te regăsi ,, în livada cu meri’’dar nu
,,singură–n noaptea senină’’ dar, nu voi pleca fiindca finalul mi se pare ca o rugăminte voi rămâne aici!
,,Dar stai lângă mine o vreme, mângâie-mi părul
Și coase-mi TU, învățătorule, nasturi noi la palton!’’

Bogdane ,
îți mulțumesc pentru aprecieri și cred că în curând Mădălina va deveni membră a poeziei.ro.
Vă îmbrățieșez pe toți care ați poposit aici!

,,Mă am întreagă însă și-i prea greu’’- m-a impresionat acest vers și întreaga tristete a poemului...,,m-au mai rănit odată de aproape’’ iar faptul că reușești să simți tristețea ca pe ,, o sărbatoare deslușită, pură’’ înseamnă că mai există speranță...

Oare, acest brad împodobit , nu e chiar inima noastră în care patrunde frigul clipelor când ne simți singuri?
Poate nu-i așa , dar așa am perceput eu versurile tale, mi se potrivesc stării mele ! Frumusețea florilor de gheață geruiesc fierbinte în noi ,,zâmbind timid a...poate mâine’’...

Log,
îți mulțumesc pentru faptul că ai avut răbdare să parcurgi cu privirea și cu sufletul acest articol ( îți mărturisesc, că este prima încercare de acest gen)! Ce m-a impresionat cel mai mult la toți oaspeții, care au poposit aici la noi, e faptul că au au trăit momentul ca și cum ar fi fost prezenți acolo în Pod.

Vizita voastră m-a umplut de stele!
Brăduțul meu de Crăciun va fi luminat!
În fața a două piscuri nu-mi rămâne decât , să încerc... ascensiunea!

O simfonie fredonată de umbre pentru îngerii în doliu. De fapt ce cauți tu acolo? Cauți singurătatea. Dar din tot ce spui în versuri văd că nu ești singur, vorbești cu copacii cu ... Chiar dacă pare trista poezia ta, m-a bucurat că mai sunt oameni, care reușesc să vorbească cu copacii..

Da , el crucea zâmbetului răstignit în promisiunea unei tandre mângâieri ,,de înger indecent și decăzut,’’ plesnind galbenul de ,, decembrie’’, împrăștie mireasma rotundă a unui zâmbet, pe care tu ai reușit să-l transpui cu atăta frumusețe!
* Am mai primit o stea, ți-o dăruiesc!

E vremea anotimpurilor târzii, a dimineților pulberite sub floarea de salcâm!
E vremea scrisorilor? Da, a scrisorilor duse în vârtejuri de frunze și flori dar nu oriunde , ci în sufletul celor care caută să descifreze sensul cuvintelor agățate de-un umăr, și unde poștașii uitării pictează cu verdele iubirii.

*** Ar fi și vremea unui NOU nivel!

Interesantă ideea ta de-a scrie acest articol!
Intr-adevăr abia acum mi s-au deschis ochii ,că în spatele acelor imagini care se derulează pe un ecran se ascunde o muncă asiduă.
Fără un scenariu bun , cinematografia ar fi fost doar ,, o curiozitate’’ dar, datorită faptului ca au apărut filme cît mai deosebite si mai spectaculoase , după cum ai spus ,, a devenit în scurt timp industrie.’’
Nu se poate contesta faptul că ,,Scenaristica este în primul rând meșteșug, nu artă, un meșteșug care se poate învăta. Este un gen aparte aflat la granița dintre literatură și artele vizuale. Scenaristica este unul din mijloacele de expresie ale \'artei cinematografice\'.’’
Frumos spus, că scenariul este un gen aflat la granița dintre literatură și artele vizuale!
Așa cum în poezie trebuie sa folosești multe mijloace artistice pentru a putea exprima sentimente, trairi ...aici în scenariu trebuie să exprimi ,,cît mai mult prin cît mai puține cuvinte.’’, cred ca aici stă marea artă a scenaristului.
Ce am reținut e că ,,Scenariul este o poveste spusă cu și prin imagini, chiar și când e vorba de dialoguri și descrieri. Într-un scenariu trebuie să arăți, nu să spui! Ca scenarist, trebuie sa găsești un corespondent vizual pentru orice element din scenariu. Nu poți pur și simplu să spui că un personaj se gândește la un anumit lucru, trebuie să gasești o modalitate prin care să arăți acest lucru.’’
Știu că nu comentez o poezie dar totuși mi-a plăcut comparția ,,Un film scurt este ca o poezie ...în imagini...’’
Articolul este bine documentat din toate punctele de vedere , cu toate explicațiile necesare, finalul confirmă acest lucru - ,,Mic Glosar de termeni’’ și nu numai , dar și redactarea este deosebită!

Lista de verificare:
utila dupa citirea acestui articol:
****Cum vor reactiona cititorii / ... Este... Interesant? Fascinant? Credibil? Complet?

!!!! Articolul tău a adus ceva nou (interesant ,fascinant credibil și complet) pe poezie .ro

****Am primit ceva steluțe , una din ele ți-o dăruiesc ție!

Acest dialog l-am purtat de multe ori și mi se potrivește , nu de mult mi-a spus cineva așa ca un fel de revoltă ,, ochelaristo’’ să fi fost îngerul?
M-am ,,complăcut’’ în povestea ta , încât la sfârșit am înțeles că pot zbura

Îți mulțumesc,ochelaristule, de ajutor! Și ,, rămâi cu bine ,...si mulțumesc mult pentru tot.’’ plec acum în căutarea mărului despre care mi-ai vorbit. ,,Iar tie, pentru ca m-ai ajutat iti voi darui o pana’’ a se citi * steluță!

În primul rând îi mulțumesc lui Radu Herinean pentru intervenția facuta la imagini ,dar și pentru apreciere!


Vă mulțumesc pentru trecerea voastră și aprecieri ! Consider că toate acestea n-ar fi fost posibile dacă nu era Cenaclul de la Iași. Nu știu ce se întâmplă, dar cuvintele mele nu reușesc să spună cît de mult mă bucur de aprecierile voastre! Consider că toate meritele îi revin Madălinei, cea care a determinat apariția acestui articol. Așa cum a sesizat Daniel , sufletul meu a îngăduit multă vreme acolo în Pod, după care l-am adus aici să se întâlnească cu gândurile voastre, dându-le culoare. Frumos spune Anca :,, Cenaclul de la Iași înseamnă și poezie cântată în imagini.’’ Într-adevăr ,, Arta se îmbina în toate formele ei.’’ după cum a simțit Cristiana . Codrina completează ,, cercul impresiilor de la \"Virtualia\" nu s-a inchis’’ , Costel este impresionat de grafica Madălinei, iar Florina o revede pe Mădălina emoționată , vorbind despre desenele ei...
Atât Radu Ciornei , Cristina cât și ceilalți pe lângă culoare au adus și multă lumină aici unde am încercat să depănăm amintiri din Pod.


*****
Ii mulțumesc în mod deosebit acelei persoane care a avut răbdare cu mine și m-a ajutat ca acest articol să capete culoare. Este vorba de prelucrarea imaginilor de grafică - pentru mine fiind un tărâm necunoscut. Știu că nu dorește să-i spun numele aici, dar în adîncul sufletului meu există o profundă recunoștință .

Pentru tine : Dăruind vei dobândi (Steinhardt, N.) !

Am venit să mă adăp la versul tău, în ploile liniștite în lacrimi, peste ,,livezile noastre’’ rodind ,, Numai pământ?’’ și nu, nu vreau să fug, si nu vreau să fiu rug, dar nu-mi plac serpii!
Vresul tău are o nouă formă!

Universul poeziei tale îmi încîntă mereu sufletul, chiar daca vii din ,,cea mai îndepărtată și neînsemnată stea’’ este un vers cald , melodic, iar ritmul e ca un clinchet de clopoței . Imi ,, place să zăbovesc în lumile divine.’’ și nu întâmplător ne-am gasit , fiindcă adesea sunt si eu ,,...cu capul în nori.’’

Nu trag în caii verzi, și , poate , vreau ,,să opresc timpul în loc’’, mi-ai dat o idee cu jumătatea, ai reușit ceva frumos cu toate că ,,imaginația era la o țigară’’
Am să mai trec!

Felicia,
azi am făcut o lectură a textelor mele , așa ca o aducere-aminte, nu comentez texte, ci doar vreau să-ți transmit, că tu ai intrat ca o realitate verde în sufletul meu , un gând de bucurie în aceasta zi , stii tu ,e speciala pentru mine!
Un verde crud,
o ploaie străfulgerând
în noapte,
tu ai intrat
în ughiuri
obtuz ntunecate!