Cerbi cu frunți de toamnă

Pare un poem mai putin reusit de-al lui Labis.

Labis, ne-Labis, mie mi-a placut, desi imi propusesem sa nu-mi placa dupa primele trei versuri.
M-ai introdus in cadru, ai reusit asta, iar rima nu m-a disturbat. Uite de-aia, primesti o stea.
Nu ai imagini originale, iesite din comun sau altcumva, insa aceasta curgere fireasca are farmecul ei, eu zic nepieritor.

frumos, frumos, frumos!
(unde-i steaua?...c-o merita)

O atmosfera mai grava, mai sobra, in care plutesc fara pauze lungi si dese intrebari intr-o contopire de miri si mirese. Are o curgere fireasca, naturala care imi place.

Multumesc lui Michel Martin pentru intentia sa de a-mi acorda o steluta si doamnelor, pentru aprecieri si strigate de atentionare catre Michel.
Multumesc pentru comentariu,si, micului, masochistului,si, magicului Magister care este atat de specialist in poezia marelui nostru poet Labis, incat tare mi-e teama ca va orbi, in curand, incercand sa-i desluseasca, in mod repetat, multiplele sensuri.

:)atat la comentariul tau

Am venit să mă adăp la versul tău, în ploile liniștite în lacrimi, peste ,,livezile noastre’’ rodind ,, Numai pământ?’’ și nu, nu vreau să fug, si nu vreau să fiu rug, dar nu-mi plac serpii!
Vresul tău are o nouă formă!

Pentru draga Victorie a finului și bunului gust, un zâmbet de necenzurată simpatie :).
Pentru draga doamnă de aur alb topit a blândelor ierni ieșene, promit să învăț șerpii să zboare, să se transforme-n aripi de poezie calmă, rugătoare sau în dulci petale parfumate, de floare. Versul, ca și mine, se-mbracă-n tot felul de noi norme, sărind mereu pârleazul de opreliști și dogme. Mulțumiri și sărutări de mâini ce-au mângâiat ale poeziei mele rătăcite uniforme.