MCMaria Marinela Circiumaru
Verificat@maria-marinela-circiumaru
SIBIU
„Știu că nimic nu știu. Socrate”
născută în a șaptea zi a lunii august, 1987, din mamă sfântă și tată filosof bunicul meu fără un picior (i-a rămas cândva pe undeva prin rusia) m-a învățat să citesc și să scriu la șase ani. Prin urmare, în primele săptămâni ale clasei întâi am vrut să renunț la…
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
Titlul m-a dus cu gândul la nichita stănescu și la al lui \"ne doare behăitul caprelor pe care le mulgem\"...lacrima din oala cu lapte e parcă o continuare a durerii exprimate de el...la fel și nechezatul la frunze. poemul este însă original și, după părerea mea, transmite multe...semn că datoria dumneavostră față de cititor a fost cu succes îndeplinită...
cu drag,
maria
cu drag,
maria
Pe textul:
„picioarele mele sunt capre" de silviu viorel păcală
0 suflu
Contextși mie mi-a plăcut foarte mult...finalul încununează opera
\"Nu-mi mai scrie de nicăieri,
vreau să închei povestea asta pasageră\"
\"Nu-mi mai scrie de nicăieri,
vreau să închei povestea asta pasageră\"
Pe textul:
„Nu-mi mai scrie din tren!" de Marius Istrate
0 suflu
Contextde dragul poemului mi-ar fi placut sa gasesc eu un talger potrivit...dar iubirea nu se calculeaza si nu se masoara omeneste..nadajduiesc ca strada ce se construieste intre voi e inceputul unui drum impreuna, nu altceva...
...cuvinte pavate cu grija!
mi-a placut!
...cuvinte pavate cu grija!
mi-a placut!
Pe textul:
„Poemul dintre noi" de Carmen Sorescu
0 suflu
Contextda...\"De ce să cred că marea este ca și iubirea?\"...tot încerc să îmi-îți explic de ce mi-a plăcut atât de mult versul acesta?...poate pentru că și eu cred adesea că marea este ca și iubirea...și cerul este ca și iubirea..și oamenii sunt ca și iubirea...și toate sunt ca și iubirea..
La o prima lectură, textul mi-a lăsat o urmă tristă, ca toate urmele care rămân..pe obraji și pe suflet, după o poveste de iubire care nu a vrut să se lipească de noi pentru totdeauna..
recitind, am descoperit printre rânduri acel miraculos \"a putea\": \"Eu nu pot să mă înec..cel mult pot să zbor\"...\"aș putea ști\"..\"am putea fi\"...semn că îngerul nu s-a săturat să își mai crească aripile..dar nu mai POATE...nu îl mai ajutăm noi să le crească..
mi-a plăcut poemul..
maria
La o prima lectură, textul mi-a lăsat o urmă tristă, ca toate urmele care rămân..pe obraji și pe suflet, după o poveste de iubire care nu a vrut să se lipească de noi pentru totdeauna..
recitind, am descoperit printre rânduri acel miraculos \"a putea\": \"Eu nu pot să mă înec..cel mult pot să zbor\"...\"aș putea ști\"..\"am putea fi\"...semn că îngerul nu s-a săturat să își mai crească aripile..dar nu mai POATE...nu îl mai ajutăm noi să le crească..
mi-a plăcut poemul..
maria
Pe textul:
„Nechezare" de Ioana Camelia Sîrbu
0 suflu
Contextatât de cunoscute îmi par imaginile...parcă e povestea tuturor scrisă aici...sau cel puțin a mea!...și eu am avut un bunic pe care îl chema Dumitru și care și-a cioplit singur crucea...cu mult înainte de a muri...era așezată printre multele lui lucrușoare..la vedere..copil fiind, nu m-am gândit niciodată să întreb ce-i cu ea..parcă făcea parte din decor...îmi plăcea să mă ascund după ea, atunci când făceam vreo prostie de copil mic...nimeni nu mă pedepsea...mă priveau toți cu un fel de teamă în privire, cu un fel de tristețe pe care nu o înțelegeam prea bine...Într-o dimineață, tata a luat-o de acolo..l-am rugat să nu o mute..să o mai lase..să mai cresc și eu măcar puțin...mi-e încă bună...încă mă pot ascunde în spatele ei..Au dus-o la cimitir, alături de celelalte surori ale ei..unde nici un copil nu le mai poate folosi drept ascunzătoare...
textul mi-a curs destul de ușor în suflet, de aici pe obraji și pe mâini...off! câtă mirare în propria noastră viață!
textul mi-a curs destul de ușor în suflet, de aici pe obraji și pe mâini...off! câtă mirare în propria noastră viață!
Pe textul:
„dumitru și crucea lui" de emilian valeriu pal
0 suflu
Contexte si asta o formă de patriotism:)
...nu cred că i s-a închinat pană acum nici un discurs pe la înaltele tribune..semn că e o formă superioară de patriotism, și, deci, merita un poem.
\"a nu spori prin existența mea gunoiul\"..
...nu cred că i s-a închinat pană acum nici un discurs pe la înaltele tribune..semn că e o formă superioară de patriotism, și, deci, merita un poem.
\"a nu spori prin existența mea gunoiul\"..
Pe textul:
„Patriotică" de Traian Calin Uba
0 suflu
Contextpoemul tău curat și simplu ca o rugăciune!...stropul acela mic de fericire limpezește încă toate drumurile lumii...și uneori, chiar și mințile rătăcite ale celor care calcă aceste drumuri...
Pe textul:
„la icoană" de mircea lacatus
0 suflu
Contexttitlul mi-a atras atenția asupra poemului și a meritat lectura...e o altfel de căutare a lui Dumnezeu, Cel pe Care noi ne-am obișnuit să Îl închidem singur, în biserica goală de după liturghia de duminică...
...paradoxal, masa luată ÎNAINTE de orice fel de apus îți va aduce în farfurie o lumină fără umbră...încercă și ai să vezi!
cu drag,
maria
...paradoxal, masa luată ÎNAINTE de orice fel de apus îți va aduce în farfurie o lumină fără umbră...încercă și ai să vezi!
cu drag,
maria
Pe textul:
„dumnezeu între măsele" de Paul Gorban
0 suflu
Context...m-am oprit la \"fratele meu de lut galben\" pentru că l-am zărit printre versuri-la propriu!:)...și pentru că mi-a dat ocazia să mă întreb dacă nu cumva am și eu o rudă ca el-toți avem!
....în rest, m-am bucurat de imaginile vii...dacă nu era soarele din final, mi-aș fi ridicat picioarele să-mi feresc și eu \"tălpile goale\"...
cu drag
....în rest, m-am bucurat de imaginile vii...dacă nu era soarele din final, mi-aș fi ridicat picioarele să-mi feresc și eu \"tălpile goale\"...
cu drag
Pe textul:
„La râpa galbenă" de Vasile Mihalache
0 suflu
Context m-a încercat, citind și recitind poemul, același sentiment care m-a amuțit acum aproape o lună, la Aiud!...
există acolo niște locuri ce merită pașii noștri, atunci când graba ne îngăduie o oprire!...un monument-biserică închinat celor care au plecat fără să mai vină...victime ale proceselor de reeducare din perioada comunistă..un osuar cu sfinte moaște găsite în prin gropile comune care au vrut să le înghită trupurile..un cimitir..cred cel mai viu din câte am văzut! Scria undeva că fiecare bucățică de pământ e sfințită prin jertfă nevinovată..alte războaie, alte tranșee, până la urmă, tot NOI..
Ligia, mi-am permis să fac această remarcă pe lângă poemul tău, pentru că așa am găsit eu de cuviință să îl laud...respiră și prin el au respirat și amintirile mele și iată, îndemnul pe care vreau să îl adresez celor care nu au fost încă la aiud: să îi căutăm pe cei care nu i-am mai lăsat niciodată să se întoarcă!...
există acolo niște locuri ce merită pașii noștri, atunci când graba ne îngăduie o oprire!...un monument-biserică închinat celor care au plecat fără să mai vină...victime ale proceselor de reeducare din perioada comunistă..un osuar cu sfinte moaște găsite în prin gropile comune care au vrut să le înghită trupurile..un cimitir..cred cel mai viu din câte am văzut! Scria undeva că fiecare bucățică de pământ e sfințită prin jertfă nevinovată..alte războaie, alte tranșee, până la urmă, tot NOI..
Ligia, mi-am permis să fac această remarcă pe lângă poemul tău, pentru că așa am găsit eu de cuviință să îl laud...respiră și prin el au respirat și amintirile mele și iată, îndemnul pe care vreau să îl adresez celor care nu au fost încă la aiud: să îi căutăm pe cei care nu i-am mai lăsat niciodată să se întoarcă!...
Pe textul:
„Plecările nu revin" de Ligia Pârvulescu
0 suflu
Context\"Numerele de telefon nu vorbesc singure!\"...
criza aceasta de singurătate ne aparține nouă, tuturor!...mai ales când vine vorba de numerele de telefon pe care nu le-am învățat să vorbească!...nu vorbesc și nici nu o să vorbească niciodată!...pentru că atunci cînd vâslim într-o direcție greșită, pierdem și semnalul de la telefon! și câteodată chiar și telefonul!..de aici nevoia de a-l înlocui cu un pantof-și el mirosind a drumuri alese prost!
poate găsim cumva și o soluție pentru a schimba acul de la undiță: oricum nu e pe măsura noastră niciodată!
criza aceasta de singurătate ne aparține nouă, tuturor!...mai ales când vine vorba de numerele de telefon pe care nu le-am învățat să vorbească!...nu vorbesc și nici nu o să vorbească niciodată!...pentru că atunci cînd vâslim într-o direcție greșită, pierdem și semnalul de la telefon! și câteodată chiar și telefonul!..de aici nevoia de a-l înlocui cu un pantof-și el mirosind a drumuri alese prost!
poate găsim cumva și o soluție pentru a schimba acul de la undiță: oricum nu e pe măsura noastră niciodată!
Pe textul:
„Pâlcul de trestii" de Vasile Mihalache
0 suflu
Context...poate sună scandalos pentru unii, dar aș încadra textul, fără nici o reținere, în cadrul poeziei religioase!!...chiar ținând cont de ultimul vers..sau mai ales!...pentru că în toate astea e o căutare SINCERÃ!: condiție esențială care lipsește unora și care închide porțile spre Cer atunci când e înlocuită (conștient sau nu) de alte pseudo-creșteri!
Pe textul:
„...și însuși Dumnezeu mă latră" de Mihai Leoveanu
Recomandat0 suflu
Context...spuneam și ieri cuiva:...cei mai mulți dintre noi ne-am obișnuit cu gustul ăsta de pământ din viața noastră și ne mințim des că ne și place..
...așa am simțit poemul tău..ca pe un strigăt, cât se poate de serios: vino-ți, în fire, dragule, cu viața nu-i de joacă! ...și ai dreptate, chiar nu-i de joacă!
...așa am simțit poemul tău..ca pe un strigăt, cât se poate de serios: vino-ți, în fire, dragule, cu viața nu-i de joacă! ...și ai dreptate, chiar nu-i de joacă!
Pe textul:
„Atunci am strâns din dinți și te-am strigat" de Cojocaru Ramona
0 suflu
Context\"Din umarul tau, fecioara, as scrie o poezie!\"
...stii cum imi suna poezia asta?..ca un pamant plamadit si rasplamadit..se simte o sete de cuvant si o tensiune care se poate naste doar intr-un suflet care se teme ca nu cumva urma lasata pe hartie sa doara..spun asta si dintr-o experienta personala..sentiment impartasit..
numai bine,adi
...stii cum imi suna poezia asta?..ca un pamant plamadit si rasplamadit..se simte o sete de cuvant si o tensiune care se poate naste doar intr-un suflet care se teme ca nu cumva urma lasata pe hartie sa doara..spun asta si dintr-o experienta personala..sentiment impartasit..
numai bine,adi
Pe textul:
„Aș scrie" de Adi Rosian
0 suflu
Context e putin trist textul tau...asa il simt eu.data viitoare cand mai vin la net o sa postez un text de-al meu...AMR..sa intri sa il citesti.Apropo, mi-am incheiat oficial contractul cu uniforma:)
numai bine,
marinela
numai bine,
marinela
Pe textul:
„Þara unde nu se poartă războaie" de Adi Rosian
Recomandat0 suflu
Contextin ziua in care vom muri cu totii, Dumnezeu o sa impatureasca cerul ca pe o hartie si o sa il puna in buzunarul de la piept...
In ziua in care vom muri cu totii, sper sa ajung in buzunarul lui Dumnezeu...sper ca si tu..
va fi mare tristete, mare tristete!
In ziua in care vom muri cu totii, sper sa ajung in buzunarul lui Dumnezeu...sper ca si tu..
va fi mare tristete, mare tristete!
Pe textul:
„Ziua in care vom muri cu toti..." de Cătălin Găian -Konig
0 suflu
ContextAm trecut pe aici...si mi-am umplut cu lumina(...si ploaie...)toata ziua....De fapt mi-am luat provizii pentru o vacanta intreaga.Revin...promit!
Pe textul:
„Etaje" de Adi Rosian
0 suflu
ContextSincer, nu-mi doream sa postezi acest text...a fost alegerea ta.poate ai dreptate, trebuie pastrat fiecare sentiment, asa cum este.Totusi, iti doresc sa nu mai scrii niciodata astfel de poezii!
Pe textul:
„Neputinta..." de Rus Grigoriu Ovidiu
0 suflu
ContextIn primul rand bine ai venit pe site!Sa ai parte de multa inspiratie si sa ploua cu stelute pe pagina ta!Iti promit ca o sa te vizitez cat pot de des...Lasa-mi o adresa de mail ca sa pot sa iti scriu mai multe.Ti-am citit poeziile...inceput promitator!Sunt sigura ca o sa ai succes, se simte in versurile tale acel ceva de care ai nevoie pentru a transmite frumosul!Numai bine!
Pe textul:
„Scurt gand..." de Rus Grigoriu Ovidiu
0 suflu
Context