Poezie
Nechezare
1 min lectură·
Mediu
Aș dori să mă deschid în lumina care umbrește starea de nimic,
Aș dori să mă prăvălesc în mare ca un isteric după Poseidon…
De ce să cred că luna susură în alfabete chirilice?
De ce să cred că marea este ca și iubirea?
Eu nu pot să mă înec…Cel mult pot să zbor:
Te ascund în cafeaua mea zilnică
Ca să mă trezească cu un sărut sațios,
Puternic pe buzele mele ca de ciment,
Ciment stătut, decăzut, rupt, pierdut
În statuia din mine privind la fiecare cal ce trece.
Aș putea ști să pierd contactul cu esența mea
De statuie,
Aș putea ști să pierd fiecare umbră și fiecare lumină de pe umărul meu
La contactul cu tine…
S-a săturat și erosul să mai existe,
Ș îngerul să-și crească aripile!
Am putea fi dincolo de toate
Scăpați de îngeri, de demoni și de statui…
034.108
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Nechezare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/1745656/nechezareComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CScamelia,
uite cum atragi tu aici:te ascund in cafeaua mea zilnica,buze de ciment,as putea sti(ti-a scapat un t)sa pierd fiecare umbra pe umarul tau,s-a saturat ingerl sa-si creasca aripile,
incurabil/irecuperabil poem prin ultraromantismul lui.mi-a placut.
mcm
uite cum atragi tu aici:te ascund in cafeaua mea zilnica,buze de ciment,as putea sti(ti-a scapat un t)sa pierd fiecare umbra pe umarul tau,s-a saturat ingerl sa-si creasca aripile,
incurabil/irecuperabil poem prin ultraromantismul lui.mi-a placut.
mcm
0
ISMultumesc de citire si de felul in care ati surprins aripa statuii din pene...pene care cresc in viu. Iubirea este vie si aripa este la fel, pe baza mitului olimpic in care statuia a prins viata din dragostea creatorului...Adica si voi, in cazul acesta, cei care dau viata povestilor, in cele din urma de la creatori porneste totul.
0
La o prima lectură, textul mi-a lăsat o urmă tristă, ca toate urmele care rămân..pe obraji și pe suflet, după o poveste de iubire care nu a vrut să se lipească de noi pentru totdeauna..
recitind, am descoperit printre rânduri acel miraculos \"a putea\": \"Eu nu pot să mă înec..cel mult pot să zbor\"...\"aș putea ști\"..\"am putea fi\"...semn că îngerul nu s-a săturat să își mai crească aripile..dar nu mai POATE...nu îl mai ajutăm noi să le crească..
mi-a plăcut poemul..
maria