Jurnal

așteptând

1 min lectură·31 ianuarie 2008

Mediu

tata aprindea focul în godin îndesa năluciri și moroi când a plecat l-am ținut de mână și mai strâns nu știu cum e să părăsești eu n-am murit niciodată doar am așteptat ca miezul de nucă lovitura uneori bate la ușă nu deschid mă tem că e moroiul deși la fel de bine ar putea să fie doar Hristos săracul

034341

Despre aceasta lucrare

Autor: maria lughi
Tip: Jurnal
Cuvinte: 60
Citire: 1 min
Actualizat: 1 mar. 2026

Cum sa citezi

maria lughi. “așteptând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-lughi/jurnal/1765892/asteptand

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

Leonard Ancuta✓1 feb. 2008

e o durere atat de profunda aici incat aproape ca nu ar merita tulburata. imi cer scuze maria ca dau buyna asa, dar trairea si aceasta angoasa a ta din spatele usii m-a tulburat.
sperietura pe care o ai, am mai intalnit-o undeva intr-un text, nu cred ca ai citit, sunt facturi diferite oricum. pe de alta parte iti inteleg cumpanirea si iti regret pierderea. pana la urma toti..
simplitatea ta si cu siguranta trairea intensa ma fac sa aprind si eu o candela.

Adriana Lisandru✓1 feb. 2008

formidabil poem, ar trebui sa il citez in intregime.
las doar un semn, trecand pe varfuri, sa nu tulbur.

maria lughi✓6 feb. 2008

Leonard
multumesc mult pt luminita. nu stiu daca textul o merita dar am primit cu drag semnul tau.
mi-e si putina jena. prea m-am jelit.
hmm...asa e cum spui: pana la urma toti.
nu stiu despre ce text vorbesti poate mi-l spui poate ma apropii de sperietura aia.

Adriana
m-a bucurat mult vizita ta am descoperit cu incantare poemele tale: cata bogatie, doamna...!