Missing la Miss Favela
pot să descriu viața incredibil de exact s-o așez în forma cea mai perfectă posibil deși nu sunt lângă tine și nu am cu cine vorbi. intru acum într-o nouă iubire dar nu iau seama la ce
MLmaria lughihainele de doliu rochia de mireasă
ningea nu îl așteptau atât de devreme s-a trezit toată casa de bucurie: Iori, Maria, Sultana… era o casă neterminată la care lucrau toți făceau mereu câte ceva o cămară o aplecătoare un coteț un
MLmaria lughipersonale
seară de seară se strâng toate ca pe o scenă. e întâlnirea lor de tăcere în jurul unei mese de lemn cu picioare lungi. scaunele sunt înalte niște jilțuri grele care ar face un zgomot hârșîit pe
MLmaria lughiÎn tăcere
se poate merge prin foșnete o vreme. dar garantez dacă un timp suficient de mult nu întâlnești nimic o să vină și momentul când nu o să mai poți să auzi nimic. abia atunci o să te
MLmaria lughiIneficientă
tot ce putem spera e să murim tineri evitând nu singurătatea ci vreo două-trei întrebări care au tendința de a ocupa foarte mult spațiu. dar ni se refuză și această șansă da iubitule deja
MLmaria lughiașteptând
tata aprindea focul în godin îndesa năluciri și moroi când a plecat l-am ținut de mână și mai strâns nu știu cum e să părăsești eu n-am murit niciodată doar am așteptat ca miezul de nucă
MLmaria lughitatăl meu mare farmazon
am urcat cu toții prin soare până la cimitir acolo ne-am așezat la umbră și așteptam să vină preotul pe deal nu ajunsese seceta iarba era înaltă mișunau printe noi bărzăuni și furnici femeile
MLmaria lughin-au sarcofage la Craiova
aș prefera să mă retrag undeva. la Craiova unde nu cunosc pe nimeni să mă bag într-un sarcofag și să aștept sfârșitul lumii pe care oricum îl trăiesc în direct. mă întreb dacă au sarcofage la
MLmaria lughis-a terminat
s-a terminat a durat doar câteva luni și ce înseamnă câteva luni într-o viață de om în tot timpul ăsta vrăbiile rele nu s-au oprit înfometate speriate mâncau totul speranța că ce nu e cu
MLmaria lughio moarte
bunica era tăcută mama plângea cu suspine în negru amândouă erau neînchipuit de frumoase și tinere era dimineață întunericul primăverii era subțire aerul era plin de miresme de tămâie și de
MLmaria lughiScara blocului
în scara blocului acolo mă așteaptă toate. toate angoasele: aia a morții a sorții a golului interior a lipsei de sens a vinei și a condamnării. (probabil mai erau și altele da\' nu le-am remarcat
MLmaria lughi