Jurnal
n-au sarcofage la Craiova
1 min lectură·
Mediu
aș prefera să mă retrag undeva.
la Craiova unde nu cunosc pe nimeni
să mă bag într-un sarcofag și să aștept sfârșitul lumii
pe care oricum îl trăiesc în direct.
mă întreb dacă au sarcofage la Craiova.
pot să plec și la o mânăstire
din aia cu mușcate
stareța să mă repartizeze la pus murături
sarea e o piatră care-mi place.
ai greșit foarte mult plecând.
e frig...
aici, măi omule...
nu vreau țip
uită-te aici, în mine.
învăț să rămân
învăt să fiu curajoasă
ca regulă de viață și de viață îmi asum
frigul ăsta e un accident...
033.921
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- maria lughi
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
maria lughi. “n-au sarcofage la Craiova.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-lughi/jurnal/1759321/n-au-sarcofage-la-craiovaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
mie personal mi s-a parut prea banala poezia pentru un titlu atat de frumos. vazand titlul ma asteptam la ceva mai frumos, te-ai amestecat pe acolo, te-ai lungit... m-ai aburit in final in confuzie. nu asta urmaream. mi-a placut retragearea la manastirea cu muscate si cam atat. in rest, ti-am zis... pentru un titlu asa puternic, putea fi descris poemul mai sombru, mai bacovian. regret,
0
Ion,
acesta este un comentariu pe care il asteptam si iti multumesc pt lectura atenta, pt observatiile pertinente. chiar sunt binevenite. te mai astept.
Cristi,
ce sa spun... si eu regret dar asta-i marfa. deocamdata as putea sa fac titlurile mai urate. cu simpatie.
acesta este un comentariu pe care il asteptam si iti multumesc pt lectura atenta, pt observatiile pertinente. chiar sunt binevenite. te mai astept.
Cristi,
ce sa spun... si eu regret dar asta-i marfa. deocamdata as putea sa fac titlurile mai urate. cu simpatie.
0

\"n-au sarcofage\" mi se pare pasabil insa cu multe rezerve: \"să mă bag într-un sarcofag şi să aştept sfârşitul lumii\" suna pompos iar \"pe care oricum îl trăiesc în direct\" e un fel de glumita care nu prea se potriveste si continua mult prea mult. finalul intriga, insa cade cam in gol
\"s-a terminat\", la nivelul arhitecturii, mi se pare cliseistic, imi lasa impresia ca am mai citit scenariul asta cel putin de cateva ori.
\"scara blocului\" cred ca ar putea fi reparata. din nou pseudo-glumite (menite probabil sa atenueze gravitatea subiectului, insa nu functioneaza):
\"toate angoasele: aia a morţii a sorţii a golului interior a lipsei de sens a vinei şi a condamnării./(probabil mai erau şi altele da\' nu le-am remarcat fiind îmbulzeală)\"
\"o poveste\" contine trei imagini neasteptat de proaspete: \"ecoul împietrise în nisip\", \"a plonjat în pustiu\" si \"o potecă înverzea între apele retrase\". din pacate, restul poeziei este un pustiu tehnic si literar: rime fie involuntare fie complet neavenite (\"tulbura... murea... altceva... nu se oprea... astepta... pentru cine era...) => groaznic. clisee: \"în cetate a întâlnit un colecţionar de vise\". umor involuntar: \"visele răgeau în jurul ei\". etc
in general, destul ca sa justifice speranta in mai bine.
spor!