récit d’une rencontre

Se trece parcă pe vârfuri prin spatele cuvintelor, e drept că ploaia nu spală și culorile toamnei nu se prăbușesc în suflet dar nu \"e mai bine așa\".

Rămâi o anonimă. O scrisoare fără timbru. Dincolo de cuvinte, un zid neatins. E bine să vezi ce se ascunde dincolo de el? Timpul ne mângâie oricum. Păcate aveam prin \"da/tu, nu?\"

Je oui, tu non...

http://www.youtube.com/watch?v=LkB-DsMKprc
Silvia

timpul suntem noi.cuvintele, odată simțite, vor fi și rostite.chiar și atunci când plouă,
o umbrelă nu ne salvează tristețea
rara

Ramona, da, e bine să nu se rămână dincolo de cuvinte. E bine să eliberăm ceea ce gândim.Dar câți pot? Mulțumesc pentru bucuria pe care mi-ai făcut-o trecând azi pe lângă povestea asta opacă.

Silvia, tu m-ai surprins de două ori. În primul rând pentru că ai asociat perfect starea mea cu melodia aceea. În al doilea rând pentru că ești lămpaș aici lângă o poveste care bâjbâie după lumină. Mulțumesc din suflet pentru gestul de azi.

rara, tu aduci mereu lumină în poveste. astăzi ai deschis o fereastră în poemul ăsta. voi profita. mulțumesc și ție.

cu drag de voi, maria

Mulțumesc pentru semn și citire, domnule Petruț. Voi încerca să ascult sfaturile dvs.

maria